C U P R I N S U L : [PDF]

Un copil se naşte: cine ar putea sta bili când i se va curma traiul? Dacă luăm insă un milion de copii am ...... sa

5 downloads 37 Views 5MB Size

Recommend Stories


P E N C L U B E D O B R A S I L
Live as if you were to die tomorrow. Learn as if you were to live forever. Mahatma Gandhi

P E N C L U B E D O B R A S I L
The greatest of richness is the richness of the soul. Prophet Muhammad (Peace be upon him)

U. P. E. C
We can't help everyone, but everyone can help someone. Ronald Reagan

P U T U S A N - Pengadilan Negeri Sibolga
Raise your words, not voice. It is rain that grows flowers, not thunder. Rumi

P U T U S A N - Pengadilan Negeri Medan
We must be willing to let go of the life we have planned, so as to have the life that is waiting for

S I N O U J
The happiest people don't have the best of everything, they just make the best of everything. Anony

A R E A P L A N C O M M I S S I O N
Make yourself a priority once in a while. It's not selfish. It's necessary. Anonymous

'h®s“u KQpB 'R>u lh¡ hpfp¡ cZsf“u KQpB“p
If you are irritated by every rub, how will your mirror be polished? Rumi

ITALIA – R & P Company, S. r. l
Don't fear change. The surprise is the only way to new discoveries. Be playful! Gordana Biernat

S K R I P S I
What you seek is seeking you. Rumi

Idea Transcript


* > • •

9S0^

SOCIETATEA DE MfllHE C U P R I N S U L : FIGURI REPREZENTATIVE: In aminti­ rea lui Vasile Bogrea — — — — — G- VĂLSAN ARDEALUL VECHIU: Originea româneas­ că a Aradului — — — — — — — ISAIA TOLAN Problema Transilvaniei în presa france­ ză (II) — — E R N E S T ARMEANCA Dieta Ardealului din 1865 (sfârşit) — — T. V. PĂCĂŢIANTT PROBLEME SOCIALE: Explicaţia sociolo­ gică — — — — — — — — — — TRAIAN H E R S E N I Mister şi ştiinţă •— — -— — — — A D R I A N CORBUL PROBLEME ECONOMICE: Proprietatea agrară în Ardeal — — — — — — P E T R U SUCIU Moartea satului — — — — — — ILIE CRISTEA PROGRESE ŞTIINŢIFICE: Ştiinţa şi socie­ tatea de mâine — — — — — — — Dr. D. A. OLARTJ DISCUŢII ŞI RECENZII: Industrializarea orientului. — Soluţiile dlui Iorga. — Par­ tidele politice şi selecţia valorilor — — ION CLOPOŢEL Ritmul literar american — — — — EMIL ISAC PAGINI LITERARE: Schopenhauer în opi­ nia lui Eminescu — — — — — — D. MURARAŞU Scrisori vechi — — — — — — — ION BREAZU Flori dalbe de ger (poezie) — — — — TEODOR MURAŞANU Fărîme. — Din Cartea cântecelor de Heine (poezii) — — — — — — — — rI.- CONST.-DELABAIA. RETEZEANU Scrisoare (poezie) ' • SATE, ORAŞE, REGIUNI: Aspecte din Mun­ ţii Apuseni (concluzii) — — — — — TRAIAN MAGER ACTUALITĂŢI: Colaboratorii Societăţii de Mâine





•— —

-*-•'•'—*—



— HORIA T R A N D A F I R — ION MUŞLEA

BULETIN BIBLIOGRAFIC: IX. '•— — CRONICI CULTURALE ŞI ARTISTICE: Iulius Podllpny — — — —• — — — C. STOICANESCU Cei zece ani de vieaţă ai Gândirii. — Fa­ ză nouă în vieaţa Teatrului şi Operei din Cluj. — Liszt în România. — Mai mult respect pentru munca artiştilor —• — CRONICAR CĂRŢI, REVISTE, ZIARE: Hesiod: Lucrări şi zile, trad. de St. Bezdechi — — CJ,.-- — -! i Paginând APTE ŞI OBSERVAŢIUNI: A murit er I r c t e u::"';r:- •• dela Marna. — Un om şi o funcţie. — ii&>•/ serica din Lipova. — Sărbătorile şi vaa n- ,/;' Ţ~.J7~ ţele la Români. — Bugetul Statului şi r ,,.-."( SAL. funcţionarii. — Cazul Vidrighin. — DahjfpJ^Z, ria unui pretor. — Decoraţiile. — Scanda­ Slb lul Oustric. — Confiscarea averilor „legiu­ -7~ nii de tâlhari publici". — Materialul an­ l f chetelor sociale. — Violenţe şi atentate. — Bibliografie. — Redacţionale, administra­ tive. — Către cititori — — —• — —\ REDACŢIA COPERTA şi desene interioare — — ~ — A- DEMIAN .,—ji."!*s:3#-.

Director: Redacţia: Administraţia:

ION

CLOPOŢEL

Piaţa Unirii 8. Str. Baba Novac 8.

Apare la 1 şl ÎS ale Secarei

luni

Un exemplar: 30 Lei.

ABONAMENT

Anul

VIII

Cluj, 15 Ianuarie 1931 Nrul 1

ANUAL:

Autorităţi, birouri, bănci: 1500 L Societăţi culturale, şcoli: 1000 L Liber-profesionişti: 600 L Funcţionari, preoţi, studenţi: S00 L In streinătate: dublu Abonamentele se plătesc anticipat

BIBLIOGRAFIA

Toţi fumătorii sunt satisfăcuţi cu nouile ţigarete ale

Cassei Autonome a Monopolurilor W

A. D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiană. Marea casă de editură bueureşteanâ Cartea Româ­ nească va termina încurând imprimarea grandioasei opere a lui A. D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiană, ediţia a I i - a în 15 volume sub îngri­ jirea dlui I. Vlădescu. Au apărut până acum 12 vo­ lume, iar ultimele 3 voi. se găsesc sub tipar. Pentruca această monumentală lucrare să fie cât mai acce­ sibilă marelui public, cu toatecă preţul unui volum este do 150 lei, cele 15 volume pot fi comandate nu­ mai pentru 1500 lei. Este o însemnată înlesnire pen­ tru toţi câţi vor să-şi împodobiască biblioteca lor cu o strălucită sinteză a desvoltării de veacuri a ro­ mânismului. Cugetătorul şi filosoful cu reputaţie mondială A. D. Xenopol a făcut din studiul istoriei o adevărată dis­ ciplină ştiinţifică. Insuş marele nostru istorte d. N . ' Iorga recunoaşte, că această carte „a reprezentat fără îndoială una dintre cele mai mari sforţări ale spiritului românesc aplicat la ştiinţă". Pregătirea ştiinţifică a lui Xenopol era dublată de o extraordinară vioiciune spirituală, iar capacitatea de a scormoni şi utiliza o imensă bogăţie de izvoare, i-au creat o adevărată faimă. Stilul, colorat şi curgător, ici-colo chiar pătruns de o caldă însufleţire, uşurează şi face plăcută citirea cu­ prinzătoarei istorii naţionale, care este o glorie a tiparului românesc. Oricare naţie ar avea dreptul să se mândriască cu o lucrare de dimensiunile şi va­ loarea Istoriei Românilor din Dacia Traiană. „Cartea Românească" atât de temeinic organizată, de activă şi de exigentă în ce priveşte valoarea cu­ prinsului şi forma estetică a cărţilor editate, îşi adao­ gă prin imprimarea ediţiei a 3-a a Istoriei lui Xe­ nopol, un merit mai mult. Almanahul Graficei Române 1930 Toţi cari ne îndeletnicim cu îngrijirea tiparului ne simţim sufletul înfiorat de plăcuta surpriză a cărţii de gust care e Almanahul Graficei Române, pe care teascurile „Scrisului Românesc" din Craiova ni-1 trimit regulat de o serie de ani. Almanahul nu este numai un îndreptar grafic, care să ne delecteze cu cele mai noui modele de literă şi cu cele mai inspirate chenare şi titluri uecorative de cărţi, ci este o adevărată contribuţie de istorie cul­ turală şi literară. Dd. Em. Tătărescu şi Al. Marcu ne relevează progresele tehnicei tipografice din Fran­ ţa, Belgia şi Italia. Dd. Ion Bianu şi Gh. BogaanDuică scot odată mai mult în relief importanţa pri­ melor slove româneşti dela Braşov. D. Tomescu dă la iveală pagini necunoscute din fecunda producţie a părintelui literaturii româneşti I. Eliade Rădulescu — pe nedreptul învinuit, că n'ar fi pretins spi­ rit critic dela cei cari scriu; e o reabilitare foarte izbutită. D. Virgil Molin este instructiv ea totdeauna. Nu putem decât felicita editura „Scrisului Româ­ nesc" pentru această carte-model pe care ne-a pus-o în mână, urându-i să stăruiască a ne—o trimite regu­ lat an de an multă vreme înainte!

D E L A „SOCIETATEA D E MÂINE" A D M I N I S T R A T I V E . P e n t r u a evita schimbările prea dese de ordin technic şi a da revistei o estetică deosebită ne=am ho= tărît ca în întregul an 1931 să dăm u n singur tip d e hârtie, şi anume antic=nesatinată, Calitatea acestei hârtii este superioară şi sperăm să o putem menţine. Avem asigurarea fabricei furnisoare, că n e va putea aproviziona cu acelaş sort de hârtie la timp. Chiar în n u m ă r u l de fată întrebuinţăm acest tip de hârtie, foarte plăcut ochilor. In dorinţa de stabilitate, ne=am hotărît şi la această îm= bunătătire, cu încrederea în vechii şi noii noştri cititori că vor consimţi la o cât. mai largă recomandare de abonare a »5ocietătii d e mâine«. T o t o mică inovaţie am introdus încă dela nrul trecut: d e a trimite revista învelită pentru a n u fi expusă la murdării în ambulantele şi birourile poştale.

D. Voina: Studiul comerţului D-l D. Voina inspector al învăţământului comercial ne-a deprins de ani de zile să aibe în circulaţie cârţ: de contabilitate, statistică şcolară, de istorie şi cores­ pondenţă şcolară. Stăpâneşte un vast câmp de cunoştinţi în domeniul ştiinţelor comerciale. Totdeauna se distinge printr'o expunere limpede şi sobră, ele­ gantă şi practică. Volumul Studiul comerţului este ieşit dintr'o experienţă bogată personală şi dintr'o aprofundată cercetare de izvoare. Cartea cuprinde numeroase capitole şi este aprobata ca manual pen­ tru şcolile superioare de comerţ. Este editată de li­ brăria R. Cioflec din Cluj şi costă 87 lei.

P 117 #*î?sn3 P I Ct U R

REPREZEN-

T A T I V E

In

a m i n t i r e a lui

La Viena, în 1927, cuţitul rece al unui „principe" al chirurgiei moder|ne, — „principe" grăbit să nu piardă trenul care îl ducea spre America cea cu grase răsplă­ tiri în aur, — s'a jucat cu viaţa unui sărman Valah chinuit de ar­ surile bolii, făptură şubredă în care străinul nu putea bănui că se ascunde una din cele mai scânteetoare şi mai surprinzătoare ma­ nifestări sufleteşti ale unui neam. S'a stins „cu zile" bietul Vasile Bogrea, trup puţin şi ştiinţă mul­ tă, fala Universităţii clujene şi or­ goliul micei „Societăţi Etnografi­ ce", pe care o iubea mai mult de­ cât pe orice altă asociaţie din care făcea parte. S'a stins printre stră­ ini, în patul unei clinici, torturat de operaţii inutile, făcute de me­ dici secundari, nedibaci în a în­ chide rănile căscate prin care fu­ gea un suflet desrobit de lanţurile durerii. S'a stins, lipsit de o mângăere, de o vorbă românească, ocolit numai de cărţile lui dragi, în mână cu caeţelul pe care nota ultimele lui legături cu viaţa: un sutnet depărtat de clopot... gânduri către ţară... melancolia că şi-a gre­ şit drumul vieţii... amărăciunea că nu a lucrat altfel şi mai bine... Şi în ultimele clipe, pe fruntea lui nu s'a pus o mână liniştitoare, gândurilor lui grele nu a răspuns un glas prietensc care s ă i înşele întristarea şi să-i avânte sufletul spre zări mai senine. Nu a avut norocul nici de suprema împăcare cu Dumnezeu în credinţa strămo­ şilor săi. Ca un tăciune îfnegrit, s'a stins apăsat de gânduri şi necurăţat de păcate. Şi acum, când nu îl mai avem în­ tre noi şi când vedem golul rămas în urmă, descoperim că Bogrea a fost mai mare de cât îl ştiam. Cu tot vârtejul de simţiri contrare, care s'au agitat în jurul persoanei lui, trebue să recunoaştem că Va­ sile Bogrea a fost ujn creator de atmosferă, un centru de polari­

Vasile

zare, un scriitor iubit şi temut, un savant de o covârşitoare superiori­ tate, un vrăjitor care fermeca prin spiritul şi prin cuvântul lui in­ comparabil. Dar tragedia acestei existenţe e că a fost mare, nu atât prin ce a făcut şir a lăsat în urmă, ci prin ceeace e vădit că ar fi putut să facă dacă viaţa i-ar fi fost mai darnică şi dacă timpul i-ar fi îngăduit să dea la iveală cel puţin o parte din ce se ridica temeijnic şi încet în tainele sufletu­ lui său. Prin'mulţimea prodigioasă a cu­ noştinţelor sale, prin putinţa de a se orienta instantaneu în orice problemă, oricât de delicată, prin precisiunea stupefiantă a memoriei sale, prin uşurinţa de a-şi expri­ ma gândirea fără silă, î!n fraze în­ văluitoare şi irezistibile, — ajun­ gea să-1 asculţi o oră spre a-ţi da seama că te afli în faţa unui exem­ plar genial de umanitate. Mulţi l-au învinuit că a fost rău şi ne­ cruţător şi au suspinat uşuraţi au­ zind că a fost înlăturat din dru­ mul lor. Dar cei loviţi să nu uite ce infern a fost viaţa lui îjn cei zece ani din urmă, când durerea nu i a dăruit o zi de linişte fără să-1 pedepsească a doua zi cât mai cumplit. Pe el niciodată nu 1-a cruţat suferinţa, şi am vrea ca el să fi cruţat totdeauna. Cu sănă­ tatea lui natura nu a fost niciodată generoasă, şi am vrea ca el să fi fost generos totdeauna! — Şi să nu se uite că Bogrea a fost şi un luptător, un cavaler consacrat şti­ inţelor umanistice, — poate singu­ rul pe care 1-a avut generaţia noa­ stră. Şi luptătorul pentru ideal nu cruţă, — de cât dupăce a învins. Sobrietatea lui de ascet, închinat cărţii până la sacrificiul vieţii, îi dădea drepturi pe care (nu şi le poate însuşi oricine, şi această pre­ siune morală au simţit-o toţi ad­ versarii lui, cu care de multe ori s'a jucat şi pe care uneori, încrun­ 3

Bogre

tat, i-a împins într'un colţ de unde nu mai era ieşire şi unde singura atitudine convenabilă rămânea tă­ cerea şi uitarea. De altfel, c,ât a preţuit Bogrea pentru cultura românească, e de prisos să o arăt eu, când a spus-o idolul său, N. Iorga, în faţa căruia simţea un orgoliu să se coboare şi care i-a răspuns închinându-se îna­ intea rămăşiţelor lui, ca înaintea „celui mai mare îjnvăţat dintre Ro­ mâni". Rămâne însă ca o datorie să se arate ce a însemnat Bogrea pentru folklorul românesc şi pen­ tru Societatea Etnografică din Cluj, — prima încercare serioasă de cercetare ştiinţifică a poporului românesc, având printre membri săi etnografi specializaţi, geografi, filologi, istorici şi medici, — so­ cietate de a cărei activitate Vasile Bogrea a fost legat pâjnă la moarte. Se poate spune că nu am avut în­ văţat mai pregătit şi măi predesti­ nat să facă folklor românesc de cât Vasile Bogrea. Uneori rămâneai cu o impresie de nefiresc: parcă citise tot, şi ţinea minte tot. Nu numai titluri de cărţi şi con­ ţinuturi, dar amănunte din cele mai bizare, pâjnă la greşeli de ti­ par, până la pagină şi rând. Folklorul nostru e una din ştiin­ ţele cele mai dificile ce se pot în­ chipui. Pe lângă un material imens neadunat încă, un alt material imens publicat, dar .adesea foarte nesigur, fiilndcă în bună parte ejţ^_ terat de„ culegător, de obiceiu un entusiast fără pregătire ştiinţifică şi care crede că poate îndrepta sau întregi texte făcând exerciţii de composiţie pe seama literaturii populare. Un material care rar e adunat ca document ştiinţific, ci de cele mai multeori numai ca spe­ cimen de artă, deci cu gândul de a-1 reda cât mâi „frumos", — adică aşa cum ar înţelege că ar fi „fru­ mos" cel care îl culege. Pe lângă aceasta, un material care nu a fost serios sistematizat, nu avem

800IBTATEA DE MĂltift în folklorul nostru o bibliografie tura veehe românească. Dar câtă cât de cât complectă şi cu atât mai descurajare te cuprinde câ)nd vezi puţin o discernere a categoriilor că soarta 1-a smuls dela munca lui, de probleme şi o ierarhizare a lor. înainte ca atâtea strălucite calităţi — Şi pe temeiul acesta, mai ales să fi fost aplicate la o mare pro­ cei nepricepuţi s'au simţit datori blemă, pe care, chiar de nu ar fi să ridice explicaţii fantastice sau rezolvat-o, cu siguranţă ar fi pus-o împrumutate dela străini şi astfel pe temeliile cele mai trainice şi ar să încurce şi mai mult ce s'a adu­ fi înaintat-o cât poate fi înaintată nat destul de încurcat şi nesigur. în condiţiunile impuse de vremea Câtă prudenţă, câtă atenţie, cât şi de ştiinţa noastră! Şi dovezi evi­ simţ critic şi câtă memorie nu ţi dente că putea desvolta problemele se cere ca să desprinzi ceva precis cele mai ample, avem în criticele şi autentic, şi pe această bază so­ lui despre studiile celor care nu lidă să ajungi la un rezultat plau­ aveau nici pe departe pregătirea lui şi totuşi atacau enigme de care zibil! Astfel de însuşiri avea Bogrea el se sfia să se atingă în scris. De într'o măsură superioară. Şi avea multeori aceste critici ale lui sunt mai mult de cât atât. Cunoştea fi­ mai de preţ de căt toată „opera" lologia ca puţini filologi, cunoştea celui criticat. I istoria ca un adevărat istoric, stă­ Pentru Societatea Etnografică pânea perfect limbile de cultură din Cluj, el a fost nu un membru, ] veche şi modernă şi era în curent ci un ctitor şi un necontenit susţi­ | cu toată literatura noastră folklo- nător. A primit să fie vice-preziirică. Şi cu astfel de uriaşe pregă- dent ca să aducă o surprindere şi jtiri, — cum numai la răstimp de o mângăere unui prieten depărtat câte ujn secol se întâmplă să se şi grav bolnav. In cei trei ani de jadune într'un singur om, — ce te activitate ai Societăţii, iubitor şi Surprinde e slăbiciunea lui de a devotat, el s'a interesat de tot şi a Ideslega şarade folklorice, filologice luat parte la toate şedinţele, gata sau istorice. Muncea luni de zile, oricând să vijnă cu mărgăritarele vânzolia toată cărţăria unui oraş, sale să împlinească un program ridica pachete de fişe, ca să desco­ care nu părea destul de bogat 2 ) — pere origina unui cuvânt, sau să Nu prea suferia controversa, dar dea cea mai nimerită explicare a în discuţie întotdeauna aducea lu­ unei controverse de amănunt. Fă­ mini neaşteptate şi observaţiuni cea miniaturi desăvârşite, adevă­ scânteetoare. rate capod'opere ale genului. După Faţă de ceice numim noi Etno­ o imagine a lui — căci se ascundea grafie, sta încă în rezervă, fiindcă în el un fin literat şi un poet dis­ el era un om „de carte", iar nu de cret care în ultimul timp începuse cercetare în mijlocul poporului viu chiar să-şi publice versurile pline şi în mijlocul naturii. Dar se con­ de presimţiri funeste, — era cerce- vinsese că activitatea folklorică, ,'jtătorul care răscolea ani de zile spre a lua un nou avânt în ţara ' prundişul ca să găsească vre-o câ- noastră, e bine să fie întărită şi | teva fire de aur. Amintesc numai lărgită prin disciplijna etnografică notele lui despre „avgar", despre şi geografică, mult mai precisă şi „cucinii", despre „sfinţii vindecă­ mai sistematizată 2 ). El însă rămâtori", sau despre expresia „iscuGî'vlsate", care se găseşte o singură ^ i) Ar fi păcat ca o activitate, atât de dată, într'un singur vers al unei colecţii de poezii populare, şi care, i fericit începută, să nu reînvie acum, o catedră şi un Muzeu după cum dovedeşte el, este o veche când Clujulde are Etnografie. Micul fond de supravieţuire bizantină în viaţa \ românesc 80.000 lei, dăruit de Ministrul Instrucţiupoporului românesc. jnii de atunci, d. Alex. Lapedatu, şi ţinut

I

Şi câtă scrupulositate! îmi amin­ tesc ce goană am dat amândoi prin atlasele, dicţionarele geografice şi descrierile de călătorii ale Institu­ tului de Geografie din Cluj, spre a descoperi o provincie Javarra, de care ţinea minte că s'ar afla pe undeva prin Orient, provincie de unde ar fi fost adusă în Europa o specie de câini de Javarra (dela care credea că ar deriva cuvântul nostru javră). — Probabil nu a gă­ sit-o, căci nu îmi amintesc să fi publicat ceva în această privinţă. In acest gen al miniaturii de si­ gur Bogrea a fost neîntrecut şi de studiile lui sunt obligate să ţină seamă nu numai folklorul, ci şi fi­ lologia, toponimia, istoria şi litera­

lîn păstrarea secretarului Societăţii, poate I da şi o bază materială pentru reluarea «• activităţii. 2) Interesul pentru Geografie şi folosul pe care îl putea scoate din această ştiinţă, se vede din unele note. Astfel originea românească a cuvântului „Gilău" (orăşel lângă Cluj), i-a fost sugerată dupăce i s'a atras atenţia asupra numirii „Gyalu Ma­ re" de pe harta lui Lipsky; lămurirea unui cuvânt obscur din Paul din Alep a venit dupăce a văzut însemnarea „Ceatal" pe hărţile vechi ale Dobrogei, pe care le studiam atunci pentru urmărirea popu­ laţiei româneşti în această provincie, în sec. XVIII şi XIX; nota despre „bour şi zimbru", dintr'o polemică cu Weigand, a eşlt după o comunicare ţinută în 1921 la Inst. de Geografie asupra repartiţiei localităţilor cu nume de „zimbru, bour şi breb" în ţinuturile româneşti. — Feri-

4

nea prin excelenţă „folklorist" şi ţinea atât de mult la acest titlu, încât s'a simţit atins ca de o iro­ nie, când i s'a făcut elogiul că e mai mult de cât un „folklorist". Şi toată această comoară, atât de rară, s'a risipit. Flacăra subtilă a inteligenţei lui s'a stins la sufla­ rea unui doctor grăbit, care ne-a trimis înapoi un pumn de ţărână, menit să se odihnească lângă Uni­ versitatea în care el făurise atâtea planuri mari şi dăduse învăţătură înaltă la câteva serii de studenţi. Uitarea s'a aşternut repede. Mai rămâne un teanc de file scrise, pe care admiratorii pioşi vor să le adune într'un volum, şi rămâjne, la câţiva, amintirea unui prieten iu­ bit şi mândria de a-1 fi avut între ei. Şi când te gândeşti la ce ar fi putut să facă Bogrea pentru cul­ tura românească şi pentru Univer­ sitatea din Cluj, măcar în cei doitrei a|ni, pe care cu siguranţă i-ar mai fi trăit, dacă nu alerga singur sub cuţit, — îţi vine să crezi că în 1 adevăr există o lege ascunsă a fi- j rei, care cere la temelia aşezămin- j telor trainice, sacrificiul de sânge j al celor mai aleşi reprezentanţi ai j unui neam. "m cite timpuri de colaborare colegială la Universitatea din Cluj! Timpuri când politica nu începuse a face ravagii şi nu împărţise pe profesori în bisericuţe vrăş­ maşe. 6. Vâlsan llinillllinil!IIIIIIIIIUIIMIIIIIIIIE>llll!llll!UEJIIIMIIIIIilC!IU!!llllllinilllUlillll(

Flori dalbe de ger . . • Hoi Ler, Hol Ler, Floarea herulul Floarea Gerului — Peste lume, peste brazi Mândru chip s'arată azi, Sus în poarta cerului. Dar nu-i chip ca chipurile — Hoi Ler, Hoi Ler, Nici nălucă de ninsoare şi de ger... Că-i icoana unei tinere Fecioare. Hoi Ler, Hoi Ler, Mii de îngeri îi ţin scara Pe pământ să se coboare... Hoi Ler, Hoi Ler, . . . Peste fruntea rumenă şi bună Mândrul soare i-a 'mpletit cunună, Raiu-1 poartă 'n loc de cingătoare, Luna-1 doarme gudurată la picioare.... Hol Ler, Hol Ler, Flori dalbe de ger....! Teodor Murăşanu.

ARDEALUL

V E C H I I

Originea

românească

„Suntem majoritarii şi băştinaşii acestui oraş, căci, duceţi-vă Ia cimitire şi veţi vedea că optzeci la sută din­ tre crucile de acolo sunt maghiare". (Din discursul publicistului dr. Nicolae Krenner dela adunarea electo­ rală din 9 Martie 1930 a partidului maghiar din Arad).

a

Aradului

Nu este deci de loc uşor a lămuri trecutul Aradu­ lui, când singurele documente ce le putem utiliza sunt cele ungureşti, rămase dela nişte istoriografi preocupaţi să mintă cât mai pe placul unor autorităţi ce îi subvenţiona. Acest trecut trebueşte însă odată lămurit. Trebueşte lămurit nu numai pentru că-i o ruşine să rămână cum este, ci pentrucă dăinuirea lui în capetele ro­ mâneşti în singura fizionomie, ungurească, falşă prin urmare de jos până sus, pe care o are astăzi, este deadreptul un pericol pentru jtioi, în vremurile ace­ stea când trebue să recucerim ceeace ne-a furat vi­ tregia veacurilor lungi de împilare. Cerem pe toate drumurile să >ni se facă dreptatea pentru care desrobirea dela 1918 nu ni-a dat decât posibilităţile, şi nu ştim adevărul în numele căruia trebue s'o cerem, pentrucă mereu ni-a plăcut să înghiţim necontrolate toate câte ni le-au îmbiat duşmanii cauzei româneşti. Cerem românizarea oraşelor, cerem un Arad româ­ nesc, şi fireşte că nimic nu este mai natural, nimic nu este mai îndreptăţit decât s'auzi ţipâjndu-se din partea cealaltă, că pretenţia noastră este o dăunare samavolnică şi arbitrară a altora, de vremece nu putem să afişem decât un titlu de drept care ne de­ gradează: dreptul celui care a ajuns prin împreju­ rări deasupra, — sau unul tot pe atât de slab: că c vorba despre capitala unui judeţ locuit în cea mai mare parte de români, care prin urmare trebue să fie expresia ţinutului în fruntea căruia sta. Aşa s a răspuns întotdeauna încercărilor noastre de a recu­ ceri ceva din ceeace odinioară a fost aici al nostru, şi răspunsul era şi legitim şi de efect. Era legitim, pentrucă Aradul n'are pâjnă astăzi decât o istorie maghiară, şi din păcate admisă din indolenţă de toţi câţi au aici o răspundere românească. Era de efect, pentrucă româbul de aici nu e numai aşa cum îl arată această indolenţă a sa faţă de atâtea îndrăz­ neli şi minciuni câte cuprinde istoria fabricată de unguri a Aradului, ci mai este, ca orişice om ce n'a ieşit încă total din mentalitatea de sclav, umanita­ rist. Era acest răspuns şi a fost prijn urmare de efect, şi n'are cititorul decât să-şi amintească de atâtea bateri în retragere câte a cunoscut aici acţiunea ro­ mânească în decurs de zece ani româneşti, sau mai ales de acea bizară atitudine din toate alegerile comunale a tuturor partidelor noastre, cari n'ar fi admis până în iarna trecută pentru toată lumea asta, ideia că românii ar putea să lupte în Arad singuri, cu lista lor neîmpistriţată de o majoritate zdrobi­ toare de candidaturi streine, susţinută numai de populaţia românească, care, şi fără o istorie scrisă^ a stăpânirii sale în Aradul reclamat de toate venitu-

Istoria ştiută astăzi a Aradului are toate păcatele unei istorii ungureşti; este adică întâi de toate fă­ cută falşă, tendenţioasă, Şi fiindcă acest de seamă punct dela graniţa unde mereu aveau să se cioc­ nească în decursul veacurilor cele două şi mai pe urmă trei tendinţe etnice cari au dominat istoria localităţii şi a ţinutului: expansiunea românească spre vest, expansiunea brutală a ungurilor spre ră­ sărit, expansiunea sârbească spre miazănoapte, a avut nu uiaul, ci destul de mulţi făuritori de aceştia în istorie, e foarte firesc să avem o istorie a Ara­ dului aşa cum o avem, aşa cum din indolenţa de neînţeles a cărturarilor români din acest odinioară frământat şi luminos centru de viaţă şi de slovă românească a lăsat-o să rămână până astăzi: o isto­ rie pe care jnumai cine n'a voit nu ni-a falsificat-o.1) i) Scrieri ungureşti despre Arad: Peretsfenyi Nagy Lâszl6: A regi Orod doigai. ţui-uiucă poe­ tică). Fâbiân Gâbor: Arad vârmegye leirâsa. Lakatos Otto: Arad tortenete, 3 voi. Arad, 1881, Tip. Oyulai Istvan. Parecz: Aradmegye 6s vârosa ismertetese. (Statistici). Mârki Sândor: Arad vârmegye ăs Arad szabad kirâlyi vâros tortenete, 2 voi. Arad, v. I. 1892, v. II. 1895. Ed. comisiei mo­ nografiei. Face parte din colecţia: Arad vârmegye âs Arad sz. kir. vâros monographiaja, publicată cu ocazia mileniului dela 1896). Dr. Somogyl Gyula: Arad szabad kirâlyi vâros leirâsa, Arad, 1913, tip. Răthy. (Extras din Aradmegye 6s vâros monoeraphlâja, voi. UI). Literatura maghiară privitoare la Arad, răspândită prin di­ feritele ziare locale de pe vremuri, prin buletinele diferitelor societăţi. (Koicsi, a învăţătorilor, etc), este din cale afară de bogată. Am citat aci numai principalele scrieri accesibile ori­ cui. Dintre ele, cea mai cinstită e a lui Lakatos, fpst şef al ordinului minoriţilor din Arad. Toate cele comandate în le­ gătură cu mileniul dela 1896, a lui Mârki, a lui Oââl, a lui So­ mogyl, sunt impregnate de un şovinism furibund şi caracte­ ristice prin eliminarea a tot ce se găseşte la antecesori privi­ tor Ia Români. 5

SOCIETATEA rile, îşi dovedia astfel trecutul şi majoritatea sa în acest oraş. A trebuit curajul de astă iarnă, a trebuit un om ca prefectul de judeţ dr. Iustijn Marşieu, care să răscolească în sfârşit statistica demografică a Aradului, şi punând-o în faţa îndrăzneţilor din ta­ băra m a g h i a r ă şi a neştiutorilor necredincioşi şi in­ diferenţi din t a b ă r a noastră, să dea comanda şi să spună bătând cu pumnul în masă, că ar fi sau o la­ şitate sau o prostie incalificabilă, să se primească o supremaţie m a g h i a r ă la conducerea comunei, când faţă de 7100 de alegători români, toţi minoritarii din Arad, din toate tagmele, politice, naţionale şi confe­ sionale, sunt numai 6500.2) Astăzi dar începutul ce ne trebuia este făcut. O mentalitate ruşinoasă ce nu se putea înstăpâni dacă ne-am fi cunoscut mai bine trecutul din acest a t â t de important odinioară cen­ t r u de acţiune românească, a p r i m i t î n t â i a lovitură, căreia nu se poate să nu-i urmeze curând a doua: adevărul scris despre ceeace am însemnat de când se poate şti, în acest A r a d reclamat de şovinismul unguresc. i-^-i _.-•;.:

•*

.

Dând acestei încercări de revizuire istorică titlul pe care i l-am dat: „Originea românească a Aradu­ lui", n'am înţeles să afirm că întâia aşezare omenea­ scă de pe locul A r a d u l u i de astăzi a fost românească, ci n u m a i că dintre câte neamuri locuese acum în Arad, întâii în ordinea cronologică suntem noi. Cine a înfiinţat A r a d u l nu se va putea şti poate niciodată, fiindcă nimic nu putem şti despre el îna­ inte de secolul al 17-lea decât că exista de mai îna­ inte, fie dintr'o vreme când locuitorii acestor lo­ curi eram n u m a i |noi, fie din vremuri şi mai vechi încă, făcut poate într'adevăr de Daci, după cum spune o tradiţie citată de Fâbiân, 3 ) sau poate de alţii de cine ştie care lege. A t â t se poate şti despre trecutul său dinainte de secolul al 16-lea.4) Tot ce îi atribuesc p â n ă la acea­ stă dată istoriografii unguri, este trecutul unui alt Arad, care nu mai există, care nu era pe locul celui de acum, şi care nefiind al nostru nu ne interesează decât indirect. Acest alt Arad, care nu se numia aşa ci Orod, bine cunoscut în istoria m a g h i a r ă îndeo­ sebi pentru dieta înecată în sânge a lui Bela I I , Orbul şi deasemenea pentru capitlul călugăresc şi prepozitura ce era aici, era la o distanţă bunicică de Ara­ dul nostru, pe locul Glogovăţului şvăbesc de astăzi, şi dupăce a fost distrus de două ori de t ă t a r i şi mai

DE MÂINE

apoi de turci, a pierit de pe faţa p ă m â n t u l u i odată cu desfiinţarea dela 1566 a prepoziturii şi a capitlului de canonici hotărîtă de dieta ardeleană dela Turda. 5 ) A r a d u l celalalt, Aradul de acuma, A r a d u l pe care îl vom numi al nostru, exista şi înainte de această întâmplare, şi e pomenit ca existent, conco­ mitent cu Orodul difa vecinătate, într'un document dela începutul secolului al 16-lea şi în altul dela mij­ locul secolului al 15-lea. Nostim şi caracteristic pen­ tru procedeurile istoriografice maghiare, localita­ tea care până aci nu existase pentru istoricii unguri, a a p ă r u t în istorie îndatăce A r a d u l capitlului că­ lugăresc de pe locul Glogovăţului de astăzi a dispă­ r u t de pe faţa pământului. Nu apăruse până atunci, pentr.ucă nu era tnecesar. Acum însă ivirea lui era impusă, pentruca printr'o mistificare a istoriei, opera şovinismului maghiar, care a 'nceput în secolul trecut şi cu osebire după revoluţia lui Kossuth, şi care a însemnat maghiarizare pe toată linia şi cu toate mijloacele, să poată să-şi găsească o îndrep­ tăţire : originea m a g h i a r ă a oraşului, dusă prin mincinoasa m u t a r e a Orodului la A r a d papă la 1002, când un comandant sâeui Arad ar fi înfiinţat A r a d u l lângă o cetate făcută mai 'nainte de nu se ştie cine. Aceasta au avut-o a o dovedi autorii monogra­ fiilor comandate de oficialitatea m a g h i a r ă : acest fir dela un pretins comandant săcui dela 1002, care nu se numia A r a d ci Orod şi care ar fi înfiinţat Aradul de acum, unguresc precum a fost unguresc la origine. Cum au făcut-o, stau dovadă volume în­ tregi, în cari aflaţi despre orice afară de un singur lucru: despre adevăraţii locuitori ai localităţii, des­ pre românii cărora li-a fost r ă p i t ă prin mijloacele silnice cunoscute ale şovinismului post-kossuthist. Noi n'avem în rândurile de faţă decât să scăr­ m ă n ă m acest capod'operă de fals istoricesc cum r a r se poate întâlni altul. I n cele ce urmează vom dovedi: Că au fost înainte de 1566 două A r a d u r i : cel fără trecut, depe locul A r a d u l u i de astăzi, şi cela­ lalt, cu trecut, deoarece era unguresc, depe locul Glogovăţului de-acum, la o depărtare de vre-o 8 km. de A r a d u l adevărat. Că Aradul adevărat dar fără trecut era o co­ mună etnică, iar pseudo-Aradul, Orodul dela Glogovăţ, nu. Că acest Orod căruia nu-i vom t ă g ă d u i . vremurile sale de silnică atotputernicie, era ceeace era o mănăstire şi-o prepozitură feudală: o adună­ t u r ă de omni-potente feţe bisericeşti, în vremurile sale bune cu respectivele sale forţe a r m a t e heteroglote, trebuitoare iobâgirii unui n u m ă r de sate fan­ tastic şi expediţiilor militare cerute de stăpânire sau de întâmplătoarele rezvrătiri ale iobagilor. Că se mai compunea acest Orod, în anumite timpuri, dintr'o vamă şi la câteva daţi dintr'o prefectură de judeţ, a p ă r u t ă ca să dispară. Că la data când Orodul a dispărut de pe faţa

2) Alegerile comunale din Martie 1930 au fost primele făcute în numele acestei lozinci: coaliţia românească — liberală şi national-tărănistă, din care au lipsit oficial averescanii şi anti­ semiţii — n'a ajuns la rezultatul ce-1 indicau cifrele demogra­ fice. Majoritatea obţinută a fost cu mult inferioară celei din statistica demografică a oraşului, din cauza unei a doua liste româneşti care a candidat în ciuda obştescului oprobriu, şi deasemenea din cauză, că o însemnată circumscripţie româ­ nească, a Pârnevii, a votat în bună parte cu ungurii, ca să dovedească mentalitatea de care ne plângem în rândurile de fată este şi mai periculoasă decât s'ar putea crede.

•r»)Preocupati cum erau ea să consacre prin acest Orod istoricitatea veche ungurească a Aradului, istoricii maghiari s'au legat de înecatul de pai de dieta pomenită a lui Bela Orbul ca şi de persoana acestui rege nenorocit al lor. Au adus această dietă la Orodul de pe locul actualului nostru Glogovăt şvăbesc, dar s'au ridicat păreri tot pe atât de hotărîte care constatau că Orodul dietei lui Bela al II-lea n'a fost acesta, ci altul, în altă parte a fostei Ungarii. Părerile nu sunt unisone nici în privinţa datei acestui parlament; Pray o crede 1133, Peret­ senyi Nagy, Fâbiân şi Mârki 1135, iar Lakatos, după istoricul Horvâth Mihâly, 1132 (v. Lakatos, I. 18, nota 1.). Tot pe atât de controversată e şi părerea că Bela al II-lea s'ar fi înmor­ mântat aici, în acest loc pe care 1-a stropit cu sânge de mag­ naţi răsculaţi. (V. Lakatos, I. 18, 22).

3) Fâbiân, Arad 1., 2—3. Despre tradiţiile arădane privitoare la urmele rămase dela Decebal în acest judeţ, v. Mârki, 1. c. I. 21, apud Peretsenyi Nagy Lâszlo, 1. c. p. 49, unde i se atri­ buie lui Decebal cetatea dela Dezna. Tot lui i se atribue bise­ rica dela Covăsinti, cf. Mârki, ibid. 4 ) Pricina acestei totale lipse de informaţii despre trecutul Aradului trebue căutată în calamităţile ce s'au abătut asupra lui: revoluţia lui Doja, ocupaţia turcească, etc. şi mai ales în dispariţia arhivei sale întâmplate cu ocazia distrugerii dela 1707 a oraşului. (V. Lakatos, 1. c. I., 59, şi Fabian 200).

6

SOCIETATEA

DE MÂINE

pământului ca să se mute pe placul istoricilor un­ guri la Arad, vama nu mai exista, iar de prefec­ t u r ă nici pomeneală nu mai era; aşa că la_ această dată Orodul se limita la capitlul de canonici şi la prepozitură, devenite acum o biată m ă r t u r i e a unui trecut de măreţie, pentrucă turcii cari au de­ vastat cu câtăva vreme înainte localitatea, vor fi avut de sigur grijă să decimeze forţele armate ale acestui feud bisericesc, de vreme ce pe fetele bise­ riceşti dintr'ânsul le-au decimat ca după obicei. Că, aşa dar, o astfel de răvăşită a d u n ă t u r ă _ de feţe bisericeşti celibatare, nu puteau să întemeieze la Aradul unde s'ar fi mutat, o localitate etnică, şi că, dacă, totuşi s'ar fi m u t a t aici şi o întemeiau, această aşezare era prea puţin maghiară, pentrucă se ştie îndeobşte cât de puţin maghiar era pe acele vremuri şi chiar şi m a i încoace, etnicul ordinelor călugăreşti din Ungaria. Căci nici o ipoteză dintre acestea nu s'a întâmlat: Orodul călugăresc, Orodul licterogen, Orodul latin şi nicidecât unguresc, nu s'a mutat la Arad, pentrucă desfiinţarea lui s'a făcut prin expulsare, nu din localitate, ci din întreaga ţ a r ă protestantă a Ardealului, în care Aradul era şi el pe vremea aceea. Că, în sfârşit, ori s'ar fi întâmplat m u t a r e a 0 rodului la Arad, ori ea nu s'a întâmplat niciodată, Aradul a rămas neunguresc şi că a continuat să se menţină neunguresc până târziu de tot, în secolul al XlX-lea. A m afirmat că p â n ă la 1566 două Araduri, sau mai corect un A r a d şi un Orod, dintre care ultimul unguresc, a t â t pe cât a p u t u t fi ungurească o aşe­ zare vamală şi călugărească medievală din aceste părţi. Afirmaţia nu e noastră, ci a primilor doi isto­ riografi m a g h i a r i ai Aradului, Fâbiân şi Lakatos. „Sunt unii — spune Lakatos, transcriind aproape cuvânt cu cuvânt pe F â b i â n — cari fie din lipsă de experienţă în istorie, fie din naivitatea ino­ centă de a asigura acestui oraş o istoricitate cinsti­ tă, confundă bucuros A r a d u l cu Orodul, şi vreau să le considere un singur oraş. 6 ) Că n'au fost o singură localitate, un singur „oraş", cum se numiau până nu demult în secolul tre­ cut localităţile din Ungaria, o dovedesc cu priso­ sinţă ambii istorici amintiţi. „Orodul, spune Fâbiân, era în chip vădit, iden­ tificat deosebit de A r a d încă din cele mai vechi tim­ puri. Palma, eminentul nostru istoric, o spune clar, că Orodul se afla la o distanţă de vre-o trei mii de paşi de Arad. 7 ) Totastfel vorbia î,ncă înaintea sa Thuroczy Lâszlo s ), deasemenea metropolitul de Strigoniu Petre Pâzmâny, după cum se poate citi la Fuxhoffer. Sf mai 'nainte încă, la 1561, în Conscrip­ ţia porţilor palatinale a lui Ştefan Foldvâry, ve­ dem că o parte a Aradului era în stăpânirea episco­ pului de Orade, iar altă parte în stăpânirea capitlului dela O r o d 9 ) ; ceeace dovedeşte că Aradul şi Oro­ dul nu erau unul şi acelaş. Dar aceasta o putem î n t ă r i cu documente autentice din vremuri şi mai vechi încă. Avem un document eminent, un Testi-

monialis, dat la 1517 sub numele nobililor din ju­ deţul Orod, prin care aceştia dovedesc, că atunci, când au ţinut o judecată la Arad, cei dela capitlul din Orod au protestat împotriva fraţilor paulini aşezaţi la Cladova, în judeţul Orod, din cauza anumi­ tor vânzări de proprietăţi. 1 0 ) Se poate deosebi mai bine decât aşa Orodul de Arad? Vedem de aici, că ambele acestea, erau cunoscute, concomitent, din vremuri foarte vechi, dar se înţelegeau prin ele două locuri diferite". 11 ) Tot F â b i â n spune într'alt loc: „Oraşul, cetatea şi capitlul Orodului au dispă­ r u t total în veacul al 16-lea şi pe locul lor se află astăzi populatul sat nemţesc Glogovăţ". 12 ) Insuşindu-şi tot ce-a spus, citând din P â z m â n y , Thuroczy şi Palma, înaintaşul său F â b i â n Gâbor, Oto Lakatos spune la rându-i: „Că A r a d u l actual şi Orodul de odinioară nu sunt unul şi acelaş oraş, e evident chiar şi din pozi­ ţia geografică a celor două oraşe. Pe locul vechei cetăţi a Orodului este astăzi localitatea nemţească Glogovăţ". 13 ) I a r în alt loc: „Orodul a dăinuit până la 1521, când a fost dis­ trus de turci. Numele A r a d survine deja î n t r ' u n document din 1517, iar în recensământul dela 1561 al lui l o a n F o l d v â r y e a m i n t i t ca un sătuleţ cu 3 porţi. Orodul şi A r a d u l erau deci două localităţi deosebite: Orodul era oraş şi reşedinţă a judeţului, iar Aradul un sat... Actualul nume A r a d şi oraş Arad nu este deci un u r m a ş descendent al stinsului Orod, ci frate şi u r m a ş lateral, care apoi a luat lo­ cul aceluia şi a ajuns a t â t de departe, încât şi jude­ ţul s'a numit după el".14) La 1885 F â b i â n scria (1. c. p. 92): „Că cetatea şi oraşul vechiului Orod se afla un­ de este astăzi GlogovăţuL^am mai spus-o deja; şi de fapt, ni-au r ă m a s r u i n i impunătoare a t â t din ce­ tatea de odinioară, cât şi din uriaşa biserică, pe care, în special scriitorii noştri bisericeşti, o a t r i buesc capitlului din Orod. F u n d a m e n t u l gros al marei biserici cu două t u r n u r i făcută după chipul crucii apostolice, se poate vedea şi astăzi. I a r înainte de asta cu 30 de ani, înşişi pereţii ei se ridicau p â n ă sus de tot, din piatre patru-unghiulare frumos ciop­ lite, care însă astăzi toate sunt scoase şi cărate. Bi­ serica din Glogovăţ e făcută în bunăparte din aeeste ruine, care, pri ( n proporţiile lor uriaşe n u a u plăcut. Grosimea păreţilor a fost mai m a r e de u n stânjin pojonez; biserica era împrejmuită de o for­ tificaţie cu pereţi dubli de aceleaşi proporţii, pe al căror loc astăzi sunt edificate case". Aşijderea constata peste o j u m ă t a t e de veac, la 1881, Qto Lakatos: „Euinele bisericii din Orod se mai vedeau încă la 1866; păcat că, cu câţiva ani în urmă, locuitorii din Glogovăţ le-au d ă r â m a t şi cărat ca să se ser­ vească de materialul din ele la conostrucţii. Pen­ trucă să împiedice aceasta, episcopul de Cenad Boi°) După Fâbiân, acesta e cel mai vechi document existent, privitor la judeţele Arad, respectiv Orod. Publicat în Fâbiân, 1. c, 207, doc. E.

e) Lakatos, 1. c. I, 39.

") Fâbiân, 1. c, p. 8—9.

r

12) Fâbiân, ibid. 150.

) Orodinum — trium circiter passuum millibus ab Aradino distat, hodie ab incolis Glogovâcz appellatum." V. Specimen Herald. Regni Hung. p. 71 sub O.

13) Lakatos, 1. c, I, 40. — Despre originea românească, de pe vremea lui Iosif al II-lea, a satului Glogovăţ, vezi în ziarul „Aifold" (Arad) XV, 103, 6. V. 1867, foiletonul lui AndrejkoviC3 L: „Glogovâcz eredete'.

») In opera Hungaria, p. 207. '•») Conscripţia e reprodusă în latineşte, la Fâbiân, 1. c , p. 20—39; vezi despre Arad p. 23: „Episcopi Varadilasis; Capi­ tul! Orodienste".

i*) Ibid I, p. 15, citând deja tratatul pe atunci în manus­ cris al lui Foldes, despre originea şi denumirea Aradului. 7

SOCIETATEA DE MÂINE naz Alexandru a cumpărat acum câţiva ani dela Glogovăţani locul bisericii şi 1-a împrejmuit pe cheltuiala sa".15) Eezultă din toate de până aci: că Aradul şi 0rodul nu erau una şi nu erau pe acelaş loc, şi că unul, Orodul, n'a existat înaintea celuilalt, ci con­ comitent. E lesne explicabil deci în fata atâtor dovezi, ne­ cazul unor istoriografi ca Mârki, chemaţi de oficia­ litatea ungurească să dovedească cu un atât de şovinist prilej cum a fost mileniul dela 1896 în vede­ rea căruia s'a comandat revizuirea istoriei Aradu­ lui, că Aradul a fost şi a rămas unguresc dela 1002 când problematicul comandant săcui Arad pe care toţi înaintea lui Mârki îl cunosc Orod, ar fi înfiin­ ţat Aradul, lângă o cetate — spune întinzându-şi singur cursa Mârki — ale cărei urme au rămas pâ­ nă în secolul trecut nu la Arad, ci la Glogovăţul din vecini. Suprema dificultate ce se punea revi­ zuitorului şovijnist al istoriei Aradului era fireşte această deosebire topografică şi această existentă concomitentă a celor două localităţi diferite, pe care trebuiau să le constate una şi aceiaşi. In mo­ nografia sa, (I. p. 59), Mârki a trebuit deci să-şi subintituleze capitolul despre întemeierea Aradu­ lui: „Cetatea Aradului şi oraşul Arad au fost locul celui de acum". Dar zadarnic am căutat în tot ca­ pitolul o umbră măcar de dovadă a acestei afirma­ ţii. Dimpotrivă, concluzia ce reiese chiar din acest capitol, este că Orodul se afla pe locul Glogovăţului de astăzi; aici, la Arad, se ţineau adunările ju­ deţene, afirmă Mârki î)n concluzie, şi tot aici, în biserica prepoziturii, se făceau judecăţile cu fier înroşit şi cu apă fierbinte, — ori am văzut din cele de mai sus, că această biserică era unde este astăzi Glogovăţul.

Heinrich Heine — Din Cartea Cântecelor — Cu roze, chiparoşi şi flori de aur, Impodobi-voiu cartea ce o scriu Şi 'ntrânsa, toate cântecele mele, Să le închid aşi vrea, ca 'ntrun sicriu. Şi dragostea mea în sicriu aş pune-o Să-mi înflorească pacea pe mormânt, Căci florile ce cresc aici, sânt rupte, Ci eu îmi ascund floarea în pământ. Şi iată stau în cartea mea închise Cântările ce-odată au ţîşnit Ca lava, din adâncuri nevăzute — Străfulgerări de foc nestăpânit; Stau mute-acum şi palide şi moarte, Holbând ochi reci, în goluri fumurii Dar iarăşi focul vechiu are să 'nvie Când suflul dragostei va fâlfîi. hi inimă suna-vor vechi acorduri Ale iubirii ce le-a 'nsufleţit, Când cartea mea îţi va cădea în mână Iubito, — 'n ţara ce am părăsit. Din vraja dragostei descătuşate, Literele moarte-or tresări, In ochii tăi privi-vor rugătoare Şi doru 'ndurerat ti Vor şopti. Trad. de: I. Constantinescu-Delabata

Două au fost punctele de vedere de unde istori­ cii unguri ai Aradului au umblat să descopere ace­ stui oraş o origine ungurească şi un trecut ungu­ resc. Dintre ele, acela arătat aci, al lui Mârki şi-al urmaşilor acestuia, nu se sprijină pe nici un docu­ ment, zadarnic ar răsfoi cineva toate uriaşele lor volume comandate de oficialitatea maghiară. Afară de afirmaţii personale cari nu pot avea vre-o auto­ ritate în gura nici unui istoric, nu veţi găsi nimic în sprijinul tezei despre continuitatea în timp şi în spaţiu a Orodului şi a Aradului. Tot pe-atât de no­ rocoşi au fost şi ceilalţi, cari, începând dela istori­ cul cinstit în alte privinţe Oto Lakatos, au încercat să acrediteze mutarea Orodului la Arad şi să facă din acesta din urmă o continuare, fireşte ungureas­ că, a Orodului. Lansatorii acestei a doua teze au păcătuit tocmai de ceeace aveau să păcătuiască mai târziu Mârki şi urmaşii: nu există adică în fantas­ tic de bogata istorie cunoscută până astăzi a Ara­ dului, un singur document despre mutarea aceasta. Afirmaţia e tot atât de personală, tot atât de arbi trară şi de mincinoasă, ca aceea de mai sus a lui Mârki. Lakatos însuşi, care a acreditat această muta­ re, este de acord cu Fâbiân, că Aradul şi Orodul existau concomitent, conform documentului citat dela 1517, pe care însă, jnu ştiu de ce, se fereşte să-1 reproducă. Ba Lakatos descopere un document şi mai vechi încă, dela 1452, emanat dela episcopul de la Oradea-Mare, despre 18 această concomitentă exis­ tenţă a localităţii Arad. ) E adevărat, că aceasta n'ar putea să împiedece o mutare ulterioară a Oro-

dului aici, pentrucă e natural la locuitorii fugăriţi dintr'un loc, cum li s'a întâmplat în secolul al 16-lea celor dela Orod, să se mute undeva în apropiere. De ce să se fi mutat însă, tocmai la Arad, când regiu­ nea era plină de aşezări oomeneşti?") Motivul e fireşte la îndemână: de-oparte o preferinţă senti­ mentală, tocmai la nişte fugăriţi: asemănarea ono­ mastică a celor două localităţi, iar de altă parte o prevedere şovinistă: aceea, că peste 300 de ani va veni un istoric ungur, care să aibă nevoie de mu­ tarea aceasta pentrucă să dovedească istoricitatea ungurească a Aradului. Ca Orodul să se fi mutat la Arad, a trebuit, în prima linie, să fie o localitate etnică. Aşa ceva în­ să, n'a fost la Orod. Am mai spus, că era aci, la Orod, un vechi capitlu de canonici. (Va urma.) i7)V. lista aşezărilor din imediata vecinătate a Aradului la Fâbiân, 1. c. 20 seq., în Conscripţia lui Foldvâry. Isala Tolan

is) Lakatos, 1. c. I, 31, nota 1, după Magyar Sion, 1866, 821. îs) Lakatos, fe o, I, p, 40,

8

PB0BLE1E

SOCIALE

X

p 1i c a ( i

Am clasificat sociologia printre ştiinţele explicative. Deci după observaţie şi inducţie trebuie să stăruim puţin asupra explicaţiei în sociologie — ultima treaptă pe care o urcă o ştiinţă sfârşindu-şi astfel menirea. întrebuinţăm într'un sens larg conceptul de ex­ plicaţie şi destul de impropriu — pentrucă în genere ştiinţa nu ex­ plică. Ea ne arată constantele de desfăşurare a realităţii, cum se întâmplă, nu de ce. Dar expresia s'a încetăţenit definitiv în ştiinţă şi cu sensul prevenit o putem în­ trebuinţa. Multă vreme semnul unei ştiin­ ţe era stabilirea de legi. Celelal­ te discipline de cercetare ale rea­ lului erau practicate, dar nu ca ştiinţe. De ex. istoria, politica, etica etc. Numai acolo unde un corp de cunoştinţe proceda să lă­ murească prin cauzalitate eficien­ tă se afirma caracterul neîndoios de ştiinţă. De o jumătate de veac însă, o nouă concepţie a luat fi­ inţă şi ea se răspândeşte şi se adânceşte din ce în ce mai mult. Windelband (Geschichte und Naturwissenschaft), Rickert (Kulturwissenschaft upd Naturwissenschaft şi Die Grenzen der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung), Xenopol (Teoria istoriei) au căutat să lărgească conceptul de ştiinţă pentru ca să cuprindă şi istoria. Ştiinţă nu este numai un sistem de adevăruri generale şi universale, ci orice corp de cunoştinţe probate, dovedite (Xe­ nopol). Deci istoria care se ocu­ pă de individual, de particular, de unic, este ştiinţă în măsură în care îşi dovedeşte aserţiunile. Mai mult, de regulă ştiinţele naturii arată numai cum se desfăşoară fe­ nomenele (ceeace pretindea şi un Aug. Comte sau un Claude Ber*) Din lucrarea „Monografia sociologi­ că" în curs de tipar.

S O C I

o 1 o g i c ă*) a

nard) câtă vreme istoria obţine cu mult mai mult, arată şi de ce se întâmplă un fenomen datorită se­ riilor cauzate şi silogismului său special de inferenţă (dela parti­ cular) devenind ştiinţă explicativă prin excelenţă. După Rickert ştiinţele naturii se deosebesc prin metodă numai de cele ale culturii, — după Xenopol ştiinţele istorice pot fi ale spiritului sau ale mate­ riei şi tot aşa cele teoretice. In orice caz autorii aceştia erau ocupaţi îndeosebi de istorie ca şti­ inţă. Dilthey (Einleitung in die Geisteswissenschaften) face un pas mai departe clasificând şi du­ pă obiect ştiinţele în ale naturii şi ale spiritului. Ştiinţele naturii au de obiect lucrurile, iar ca me­ todă stabilirea de relaţii cauzale între lucruri. Ştiinţele spiritului au ca obiect „realitatea omeneas­ că social-istorică" (menschlich-gesellschaftlich-gesckichtlichen Wirklichkeit), iar ca metodă înţelege­ rea. „Di Natur erklăren wir, das Seelenlebejn verstehen wir". (Dil­ they op. cit.) Pe urmă Max We­ ber cu noi temeiuri încearcă o so­ ciologie bazată pe înţeles „verstehende Soziologie" în „Wirtschaft und Gesellschaft şi în „Gesammelte Aufsatze zur Wissenschaftlehre". Azi o întreagă pleiadă de gânditori sociali germani cultivă punctul acesta de vedere în clasi­ ficarea ştiinţelor (Naturwissenschaft und Kulturwissenschaft) între cari nume foarte apreciate ca Sombart (vezi introducerea la „Soziologie" — o culegere de tex­ te în colaborare cu Stoltenberg) Spranger (Lebensformen) Spann (Gesellschaftslehre) — cari sta­ bilesc o „sociologie noologieă" spre diferenţă de „sociologia psi­ hologică". Şcoala neokantiană dela Marburg (Oohen: Ethik des reinen Willens, Stammler: Wirtschaft und Recht nach der materialistischen Geschihtsauffasung, Natorp: 9

Szozialpedagogik etc), diferen­ ţiază şi ea ştiinţele naturii, şti­ inţele mecanice bazate pe cau­ zalitatea eficientă, de cele so­ ciale, voluntariste, bazate pe moti­ vaţie, pe cauzalitatea finală. Şi filosofia germană este plină de astfel de discuţii. Afirmaţia di­ versităţii obiectelor de ştiinţă, a multiplicităţii metodelor şi expli­ caţiilor (Erklăren, Begreifen, Ver­ stehen) se va găsi la fiecare pas. Se ridică astfel o problemă filoso­ fică destul de gravă, a unităţii universului. Pentru care se va decide socio­ logia? Un gând ades citat al lui Claude Bernard ne aruncă o lu­ mină. „Fatalismul presupune ma­ nifestarea necesară a unui feno­ men independent de condiţiunile sale, în timp ce determinismul este condiţiunea unui fenomen a cărui manifestare nu este forţată. Odată ce căutarea determinismului fenomenelor este pus ca princi­ piu fundamental al metodei expe­ rimentale, numai este nici mate­ rialism, nici spiritualism, nici ma­ terie brută, nici materie vieţui­ toare, nu sunt decât fenomene că­ rora trebuie să li se determine condiţiunile, adică circumstanţele cari joacă în raport cu fenomene­ le rolul cauzelor apropiate. (Introduction a l'6tude de la Medecine experimentale, III. IV. §. 4. cit. P. Descamps.) Da, ştiinţa în­ cepe din momentul determinismu­ lui, a credinţei în determinism şi a constatării şi probării lui. Mij­ loacele pot varia, ele toate sunt bune, dacă obţin adevărul în acest sens. Sociologia îşi va săvârşi rolul său ştiinţific când va putea dove­ di mecanismul necesar de apariţie a fenomenelor sociale. Ea explică atunci când poate să-şi dea sea­ mă de natura şi formaţia unui fe­ nomen, de relaţiile şi funcţiunile pe care le îndeplineşte. Antino­ mia între ştiinţele spiritului şi

SOCIETATEA ştiinţele naturii ne pare exagerată. Şi noi credem că sociologia este ştiinţă a spiritului, că este nevoie să se constituiască o sociologie noologică spre deosebire de cea psihologică — dar nu credem într'o deosebire de metode, ci mai mult într'o acumulare a lor, într'o posibilitate crescândă de uti­ lizare. Lumea i|norganică ne este cu totul străină în intimitatea ei — cunoaşterea este exterioară şi stabilim numai r a p o r t u r i constan­ te de succesiune sau coexistenţă între fenomene pe care le formu­ lăm în legi. A m explicat? A m înţeles? Nu. Ştim cum se desfă­ şoară un fenomen, nu şi de ce. Lu­ mea organică ne este ceva mai apropiată. Şi aci stabilim legi cau­ zale, dar le putem cunoaşte şi alt­ fel — în interior pe baza funcţiu­ nilor şi ajungem să formulăm şi o altă categorie de r a p o r t u r i pe lângă cele cauzale eficiente, altele, cauzale finale (finalitate funcţio­ nală jnu a r b i t r a r ă , inconştientă nu conştientă.) Lumea spiritului nu este desprinsă de cea mecanică şi organică, dar ea este nouă, subiec­ telor de cunoaştere şi mai apro­ piată, minţii noastre şi mai acce­ sibilă, întrucât participăm la ea. De aceea peste posibilitatea de cu­ noaşteri exterioare a naturii, a legilor de desfăşurare a fenomene­ lor, peste cunoaşterea finalităţii funcţionale, avem posibilitatea li­ nei cunoaşteri interioare a sensu­ lui u n u i fenomen spiritual, a mo­ tivării obiective, a cauzalităţii fi­ nale subiective. Noi nu putem afirma că lumea anorganică nu are un înţeles, ci n u m a i că în privin­ ţa aceasta ne este ştiinţific incog­ noscibilă. Lumea spiritului ne aparţine, îi putem cunoaşte înţele­ sul p r i n conaturalitate, p r i n iden­ titate de s t r u c t u r ă — dar ea nu scapă de determinismul exterior şi de posibilitatea noastră de a-i sta­ bili şi astfel de cauze. Societatea este spirit obiectiv, unitate de sens, deci sociologia e ştiinţă a spiritului, dar asta nu exclude şi o stabilire a legilor cari ne a r a t ă cum se desfăşoară un fe­ nomen, doar că ne este accesibil şi sensul de ce este aşa şi nu altfel. Câteva exemple ne vor lămuri. Tot ceeace tine de studiul mor­ fologiei sociale încearcă o explica­ ţie bazată pe legi cauzale. Pejntrucă se insistă asupra cunoaşterii exterioare. „Mai întâiu", ne învaţă Durkheim (De la methode dans Ies sciences), „trebuie să studiem societatea^ în aspectul său exterior. Considerată astfel ea ne apare ca o masă de populaţie de o a n u m i t ă densitate, aşezată pe p ă m â n t într'un anumit fel, împrăştiată în sate sau concentrată în oraşe, o-

cupând un teritoriu mai mic sau mai mare, aşezată faţă cu marea sau cu ţările învecinate într'un anumit raport, parcursă de cursuri de apă sau de căi de comunicaţie cari ţin locuitorii în legături mai mult sau mai puţin strânse. Acest teritoriu, aceste dimensiuni, con­ figuraţia, compoziţia populaţiei care se mişcă pe suprafaţa terito­ riului, constituie substratul ei. Şi după cum la individ viaţa psihică variază după compoziţia anatomi­ că a creerului, tot astfel fenome­ nele colective variază după sub­ s t r a t u l social. E loc astfel pentru o ştiinţă socială care să facă anatomia societăţii şi fiindcă o ast­ fel de ştiinţă are ca obiect forma exterioară a societăţii, propunem să se numească morfologie socială, Morfologia socială nu trebuie în­ să să se oprească la o analiză des­ criptivă: ea trebuie să şi explice. E a trebuie să arate din ce cauză populaţia se aglomerează pe anu­ mite puncte mai mult decât pe al­ tele, din care cauză e mai mult ur­ bană sau mai mult rurală, care sunt cauzele ce determină sau opresc apariţia marelor oraşe etc". Mediul cosmic, terenul, climatul determină apariţia unor fenomene sociale şi variaţia altora. Drumu­ rile şi migraţiunile joacă un rol destul de însemnat îjn viaţa popoa­ relor. Acestea determină mai ales cantitatea, densitatea şi mo­ bilitatea populaţiei, ceeace a fă­ cut posibilă a p a r i ţ i a libertăţii in­ dividuale, a diviziunii sociale, a solidarităţii organice (Vezi Durkheim: De la division du travail social şi Le Suicide), a ideilor egalitare (Bouglâ: Les Idees egalitaires) sau a aristocraţiilor, a va­ riaţiei cercurilor sociale etc. (Simmel: Soziologie cap. II.). De câte ori privim societatea ex­ terior, cum privim n a t u r a anor­ ganică (cantitate, mobilitate, den­ sitate) putem să stabilim rapor­ t u r i cauzale şi chiar să le formu­ lăm în legi. Dacă însă studiem funcţiunile sociale (dreptul, eco­ nomia, morală) trebuie să le ex­ plicăm prin finalitatea funcţiona­ lă. Dreptul nu-şi are rost decât în societate şi pentru societate, morala şi anumite forme economi­ ce (comerţ, transport, producţie) asemenea. D a r aci putem p ă t r u n d e şi în interior, să constatăm şi de ce. De ex. când susţinem că migraţiile sunt de ordin economic, cunoaştem şi l a t u r a subiectivă, ne­ voia de h r a n ă a emigranţilor. în­ ţelegem de ce mobilitatea şi densi­ tatea socială creşte, pentrucă ştim şi înţelegem nevoile interioare ale indivizilor. Când constatăm că un magnet atrage bucăţi de oţel pu­ tem calcula şi după ce reguli se întâmplă, dar nimic nu ne spune 10

DE MÂINE

de ce se întâmplă aşa. De ce nu­ mai metalele şi »nu şi lemnul şi pietrele? Cunoaşterea este n u m a i exterioră. Sau când de ex. Durkheim susţine că „pe m ă s u r ă ce so­ cietăţile devin mai voluminoase şi mai dense, ele devin mai complexe, munca se divide, diferenţele indi­ viduale se multiplică, se apropie momentul în care nu mai e nimic comun între membrii unui acelaş grub omenesc decât că toţi sunt oameni. I n aceste condiţiuni este inevitabil ca sensibilitatea colec­ tivă să se ataşeze din toate forţe­ le sale de acest unic obiect care îi r ă m â n e şi să-i comunice prin chiar aceasta o valoare incomparabilă" ducând la „cultul omului" (Le Sui­ cide 1897 pg. 382) — cunoaşterea este de-o p a r t e strict cauzală, ex­ terioară, dar şi interioară: nevoia sensibilităţii omeneşti de valori, de culturi. Determinările exteri­ oare ne a r a t ă cum se întâmplă, dar prin găsirea sensului noi în­ ţelegem şi de ce se întâmplă aşa şi nu altfel. Deci de câte ori avem de-a face cu o problemă de morfologie so­ cială, de structură, explicaţia este posibilă prin cauzalitate eficientă, de câte ori e vorba de funcţiuni sociale explicaţia poate fi şi pe bază de cauzalitate finală, dar şi într'un caz şi într'altul cunoştinţel ci S Lei mai mult exterioară este dublată de o cunoştinţă interioară, de u n înţeles. Există însă un domeniu în care înţelesul joacă rolul fundamental — e vorba de lumea valorilor so­ ciale. Un sistem de filosofie îl în­ ţelegem fără să-i stabilim antece­ dentele cauzale, fără să-1 socoti 1 " efect şi fără să-i scrutăm scopul, tot aşa operele de artă, o regulă morală etc. Fenomenele acestea sociale sunt în cel mai mare grad unităţi de sens, dar asta n u m a i pentrucă sunt şi ale noastre, noi putem participa la ele. De dată ce o regulă morală nu mai este şi u n imperativ al conştiinţei noas­ tre, cunoaşterea devine exterioară şi explicaţia cauzală, de ex. mo­ ravurile primitive. P r i n u r m a r e explicaţia sociolo­ gică nu diferă de cele ale ştiinţe­ lor naturale decât p r i n t r ' u n plus, prin o nouă perspectivă, cea a în­ ţelegerii datorită participării noa­ stre conştiente la realitatea socia­ lă pe care o studiem. Monografia sociologică va tre­ bui să cerceteze odată exterior şi să explice cauzal fenomenele ce studiază, apoi funcţional şi ^n sfârşit interior p r i n găsirea înţe­ lesului. N u m a i aşa şi-a epuizat complect posibilităţile ei ştiinţifi­ ce. Traian Herseni

SOCIETATEA

PE MĂTNE

Mister şi ştiinţă -aventurile oculte cari ne pândesc, adică loviturile soartei, capabile să ne strice într'o clipă ordinea înjghebată de noi de ani de zile, să ne tulbure credinţele să ne schimbe părerile — aventurile ace­ stea, cine le-ar putea întrezări? Este fru­ moasă fraza lui Shakespeare: „Nenoro­ cirile mari îşi trimit umbra lor înainte" — dar este ea adevărată? Presimţirile bune sau rele pe cari le putem avea, se realizează ele întotdeauna? Mi-e teamă că nu. înţelepciunea popoarelor e adân­ că. Când mulţimea zice: „Nu aduce anul ce aduce ceasul" îmi pare mai adevărat decât fraza lui Shakespeare. Loviturile destinului au fost calificate de norod: „ca un fulger din senin". Şi vorba asta iar îmi pare de un profund adevăr. Ca un fulger din senin — adică fără ca ni­ meni să-1 poată prevedea prin adunarea norilor întru izbucnirea furtunei. înţelepciunea ne-ar sfătui să refuzăm a afla din vreme ce ni se va întâmpla. O bucurie ştiută dinainte, este o bucurie micşorată, şi o nenorocire, când o aştep­ tăm precis, ne otrăveşte ceasurile aştep­ tării. Mărturiseşti însă că este greu cuiva a se detaşa de propriul lui destin. Cum am putea să nu ne pasionăm întru afla­ rea felului cum ni se vor scurge clipele? In realitate fiecare din noi poartă în sufletul său cutia Pandoarei, dupăce ea a fost deschisă. Doar speranţa a rămas pitită în fundul acestei cutii, şi ea ne dă Este aşa de logic să voim a răzbate curajul să voim a ne cunoaşte viitorul. negurile misterioase ale destinului, întru Ori când omul speră că soartea-i nu va aflarea evenimentelor cari ne privesc. fi prea rea... Din toate vremurile, curiozitatea aceasta Suntem siliţi să vorbim totdeauna de pătimaşă a încercat omenirea. Augurii „intenţiile misterioase" ale destinului. romani, preoţii galici şi, în vremurile noa­ Adevărul e că oamenii numesc misterios stre, vrăjitorii triburilor barbare, îşi în­ tot ce ignorează sau tot ce scapă sim­ chipuiau că cetesc viitorul în mărunta- ţurilor noastre imperfecte. Dacă duhul ele păsărilor sau ale vitelor jertfite. In nostru ar fi de o sută de ori mai desvolevul mediu: alchimişti ca Nestradamus, tat decât este, cunoştinţele noastre ar fi Nicolas Flamei, aveau două scopuri în şi ele de o sută de ori mai numeroase, viată: aă fabrice aur şi să prevadă eve­ şi atunci am şti unele lucruri de cari nimentele. Şi astăzi, câţi oameni culţi azi habar n'avem nici pe departe. Ştiinnu sunt impresionaţi de acei cari le dau du-le, am pune capăt multor rătăciri şi în cărţi, vestindu-le incidente bune sau „mistere". Desigur că ştiinţa este capa.-rele, cari vor avea loc? Cu toată vanita­ bilă să înglobeze fenomene cari azi ne tea noastră, cu toată încrederea ingenuă apar năucitoare. De aceia; nu ştiinţa trepe care o avem în civilizaţie şi progres, bue acuzată de insuficientă faţă de unele simţim în străfundul sufletului nostru probleme formidabile, ci mijloacele noa­ cât de slabi şi de dezarmaţi suntem fată stre proprii. Dacă mâine, globul pămân­ de viata imensă şi tainică, fată de miile tesc ar fi locuit de supraoameni, aceiaş de curente cari ne mână încoa şi încolo ştiinţă care ne serveşte nouă, le-ar servi fără să le putem rezista. şi lor, dar cât de departe ar păşi ei pe Un an nou! Adică un lung şir de zile domeniile cari nouă ne apar inaccesibile! dealungul cărora nu ştim, nu putem şti Din când în când, câte un geniu ome­ ce bucurii vor înflori traiul nostru, sau nesc excepţional aruncă vagi licăriri în ce nenorociri ne vor lovi. Este bine înţe­ bezna neştiinţei. Astfel, un Pascal a în­ les că prevederea noastră se exercită în trezărit calculul probabilităţii. "Vreau să jurul micilor fapte pozitive, cari sunt în spun că marele om şi-a dat seama că realitate detaliile instinctului nostru de oamenii ar putea, prin calcule precise, conservare. Ne umplem pivniţa cu căr­ să prevadă probabilităţile de mâine. Te­ buni în prevederea iernei, ne regulăm ribila lege a dispensaţiei însă, nu 1-a lă­ resursele materiale în prevederea vietei sat pe Pascal, nici pe Newton, nici pe de toate zilele, după cum păsările îşi clă­ Leibintz să meargă prea departe pe acea­ desc cuiburile sau emigrează, după cum stă cale. Ei au reuşit să stabilească le­ furnicele şi albinele îşi adună hrana. Dar gea marelui număr, adecă a prevederii Un an nou! Nu există împrejurare mai prielnică de a medita asupra evenimen­ telor cari ne compun viata, asupra bie­ telor vreri omeneşti, a plăsmuirilor noa­ stre, a goanei himerice după fericire. In acelaş timp însă, nici odată nu ne pu­ tem da mai bine seama de fragilitatea noastră, de ignoranta în care trăim fată de tot ce ne priveşte de evenimentele pe cari le pregătim în neştire şi pe cari, totuşi ne este imposibil să le prevedem câtus de puţin. In definitiv, ce ne munceşte mai mult decât previziunea zilei de mâine? Ce ne-ar putea interesa mai profund decât ciasurile noastre viitoare? Setea aceasta de a şti ce se va întâmpla cu noi, apar­ ţine exclusiv rasei omeneşti. Un câine, un elefant, o maimuţă, păstrează în me­ moria lor urme obscure ale orelor trăite; instinctul admirabil al insectelor şi al altor vieţuitoare nu este de fapt decât amintirea oportună a spetei din care fac parte; nici o altă fiinţă însă afară de oameni, nu are posibilitatea de a-şi în­ chipui viitorul, sau cel puţin de a-1 cal­ cula în prevederea unor evenimente pre­ cise. Acest fenomen unic, încă ar ajunge să-l'pună pe om cu mult deasupra ce­ lorlalte vieţuitoare ale pământului. Să nu uităm mai ales că lui îi datorăm mi­ sticismul, acest alt fenomen admirabil de care nici o altă creatură a lumei nu ar fi capabilă.

11

probabilităitlor numai în număr infinit — dar nu şi a aplicaţiunei acestei legi, f luctuaţiunilor unităţii. După calculul pro­ babilităţii, deci, s'ar putea socoti decâte ori culoarea roşie sau neagră, bunăoară, va ieşi la ruletă: aceasta însă într'un total de un milion sau de jumătate de milion de tururi. Tot astfel s'ar putea stabili câtă apă va pica din nori pe fie­ care piatră care pavează Piaţa Concor­ diei din Paris; cu condiţia însă ca ploaia să dureze un anumit număr de ceasuri, iar picăturile să cadă pe un spaţiu mare şi într'un ritm neschimbat. Mintea ome­ nească însă, n'a ajuns să poată calcula în mod singular decâteori culoarea roşie, sau neagră va ieşi la ruletă timp de un ceas, şi nici câte picături de apă va primi cutare centimetru pătrat din Piaţa Concordiei, în timpul, ploaei care va că­ dea. Citeam zilele trecute o conferinţă pe care a tinut-o la Geneva statisticianul Jaques Rueff, şi în care conferenţiarul ne dovedeşte odată mai mult că descpp ( perirea genială a lui Pascal se confirmă '-• de către toate elementele, dar că ea este insuficientă, vai! să ne uşureze prevede­ rile evenimentelor. Suntem, zice savantul elveţian, ca o moleculă într'un gaz... Dar ce este un gaz? El este un conglomerat de molecule în număr infinit, agitate ue o mişcare perpetuă, şi care se încruci­ şează, se ciocnesc nebuneşte, ca într'o criză. Nu încercaţi a urmări itinerariul unei molecule: imposibil. Totul e haos în acest mediu gazos. Totul e haos, dar aceasta n'a împie­ dicat pe savanţi a determina cu preciziune proprietăţile gazului. Nimeni nu poate prinde legea mişcărilor unei sin­ gure molecule, dar rezultatul mişcărilor a mai multor miliarde de molecule se inserează în formule riguroase, prea bins cunoscute de fiziciani. Astfel, actele in­ dividului ne scapă, dar mii de acte ome­ neşti pot da rezultate posibil de prevăzut. Un copil se naşte: cine ar putea sta­ bili când i se va curma traiul? Dacă luăm insă un milion de copii am putea reuşi să ordonăm tablouri de statistică exacte, relative la mortalitatea lor. Tot astfel, administraţia poştelor din Paris ne afirmă că în fiecare an, cu exacti­ tate, numărul scrisorilor netimbrate este de una la sută... Legea marelui număr este deci un ade­ văr. Dar cât de confuză, cât de haotică ne pare ea! Şi ce departe e de a ne lă­ muri asupra propriei noastre sorţi! E ca şi cum aş spune că globul pământesc, aflându-se astăzi în epoca cuaternară, s'ar putea stabili milioanele de ani cât va mai dura această epocă, precum şi alte milioane de ani ale epocelor cari vor succeda. Ce ce mângăe pe noi această prevedere imensă şi confuză? Ce ne-ar învăţa, ca asupra miliardelor de semeni ai noştri cari, ca şi noi, au trăit, au iu­ bit, au suferit, au râs şi au plâns pe aceasta lume, după care au murit, pre­ cum vom muri şi noi? Ce învăţământ am trage noi, relativ la traiul nostru, din svârcolirile atât de îndelungate faţă

SOCIETATEA DE MÂINE de durata noastră, a planetei pe care trăim? Ce experienţă de laorime sau de zimbete ne-ar da cunoştinţa aproxima­ tivă a epocelor geologice din trecut, şi ce speranţă sau desnădejde ne-ar inspira cunoaşterea lor în viitor? Suntem mici, şi slabi, şi imperfecţi în carnea şi în duhul nostru — este adevă­ rat. Ce-i pasă lui Sirius de noi?... Dar nouă, ce ne pasă de el? Intru cât fazele monstruosului şi îndepărtatului soare no pot ele atinge? O durere care

ne loveşte, o iubire care ne feri­ ceşte, o iluzie, o tristeţă ne solicită mai deaproape decât exaltarea flăcărilor lui Sirius, sau cataclismul eventual al stelei din cer, a cărei licărire abea ne ajunge şi care ar fi incapabilă să ne şteargă o lacrimă de pe geană sau să de­ pună un surâs pe buzele noastre. Un an nou!... O ceată deasă, din când în când palid luminată de reflectorul speranţei care se aprinde în noi. Adrian Corbul

Schopenhauer în opinia lui Eminescu Atunci când ajunge redactor la Cercetările în legătură cu opelui Eminescu au pus în evidenţă ziarul conservator Timpul, Emi­ partea pe care a avut-o Schopen- nescu are ocazia să ia apărarea hauer în formarea intelectuală şi iilosofului german într'o împreju­ în îmbogăţirea motivelor de inspi­ rare comică prilejuită de viaţa raţie ale poetului nostru. Schopen- noastră parlamentară. In 1878 hauer era filosoful cel mai simpa­ opinia publică la noi era surexcitizat în aristocraticul cerc al Ju- tată din pricina pierderii Basara­ nimei. Eminescu a trăit ani de biei în urma răsboiului Indepen­ zile în atmosfera intelectuală a denţei. Ca o protestare împotriva acestei societăţi literare şi şi-a gă­ politicei liberale, colegiul I de Iaşi sit de multe ori înclinările lui trimisese în Cameră pe Titu Matemperamentale în acord cu pre­ iorescu. Această alegere era consi­ dilecţiile intelectuale ale ei. Moti­ derată ca o gravă înfrângere pen­ vele din Schopenhauer apar în tru partidul liberal şi de aceia se poezia lui Eminescu atât de conto­ căutau de către politicianii noştri pite cu însăşi fiinţa sufletească a motive de invalidare. S'a găsit în poetului, încât avem impresia că sfârşit un deputat Holban care în poetul cetindu-1 pe Schopenhauer şedinţa dela 6 Februarie făcu con­ n'a avut de învăţat ceva nou, ci s'a testaţie pe motive „morale". Unul recunoscut mai limpede pe sine în­ din aceste motive era astfel for­ suşi, a cetit mai adânc în tainele mulat: „D.Maiorescu aparţine unei scoale filosofice periculoase, căci propriei lui vieţi sufleteşti. Schopenhauer şi Max Stirner spun Eminescu însă în existenţa-i că forţa primează dreptul..." Emi­ scurtă, dar atât de plină de activi­ nescu în articolul său Contestarea tate extrem de variată, a avut oca­ alegerii dlui Maiorescu1) publicat zia să-şi expună părerile asupra fi­ la 8 Februarie, ironizează ignoranlosofului german. Profesiunea de credinţă făcută în trei momente distanţate şi foarte diferite ale ca­ ' Gh. Bogdan-Duică în revista M. Emines­ rierei sale, ne arată convingerile cu Cernăuţi 1930, No. 2. D. Bogdan-Dui­ constatate pe care le-a avut Emi­ că datează scrisoarea „Berlin 1872—1874. nescu despre valoarea lui Schopen- clase: cei liberi ca persoană şi cei cari erau în serviciul Iar cântecele 'mi par un jalnic proprietarilor mari şi mijlocii. Prohod pe anii îngropaţi. Proprietatea de mijloc şi cea mică s'au format du­ pă proprietatea mare, la o dată mai târzie. Proprietat ea III. mare a ajutat, ba a provocat chiar, formarea acestor Se-ascunde luna între nouri, două categorii de proprietate. Pe lângă moşiile mari, Ca o fecioară dupâ'un stor, ','•'•"* "• cu întinderi nelimitate, se formează unităţi imobiliare Iar vîntul năvăleşte harnic mai mici, cari reduc ce e drept suprafeţele moşiilor Şi câmpu 'l mătură de zor. mari, dar în aceeaş vreme le şi consolidează. Dar obosit apoi se culcă Proprietatea mică sau ţărănească s'a născut prin Ş'o ploaie cade 'mbelşugat stârpirea pădurilor şi prin secătuirea mocirlelor. Locu­ Târziu se arată iar fecioara " rile astfel câştigate formau moşioare mici ţărăneşti. ECu obrazu 'nbujorat. ' rau de cele mai multeori pe moşiile mari ale altora. L Constantinescu-Delabala Ţăranul avea dreptul să lucre pentru el pământul câş­ tigat. Mai târziu au fost siliţi să dea anumite prestaţiuni proprietarului. Moşiile mici nu aveau mJezoină Nu erau despăr­ ţite unele de altele. Sub Arpadieni satele aveau un cen­ tru starnic: biserica, clădită din peatră. Oamenii se vate: prin donaţiune şi prin cumpărare. Obiceiul donamutau cu şetrele dintr'un loc într'altul, după cum gă­ ţiunilor regale se începe încă sub Sf. Ştefan. Temeiul seau păşune şi pământ arător. juridic al donaţiunilor îl găsim în dreptul regal (în re4. Proprietatea ecleziastică. Episcopilor şi abaţilor gium), care a fost în vigoare până în 1848. Acest drept li s'au dat moşii întinse. In Ardeal aveau astfel de rezulta din puterea supremă, pe care o avea regele asu­ moşii abaţia din Cluj-Mănăştur şi cea din Carta — şi pra tuturor proprietăţilor funciare din ţară. Puterea episcopia din Alba Iulia. regală era isvorul proprietăţii de pământ. Toate mo­ 5. Proprietăţile cetăţilor regale, ale comunelor şi şiile, mai ales cele nobilitare, îşi aveau baza de drept în donaţiunea regală. Sub Bela IV dreptul regal e ale oraşelor litiere. Cetăţile au avut, încă din timpurile cele mai vechi, identificat cu dreptul coroanei regale. Persoana e un covârşitor rol strategic. Aşezate în centrul moşiilor substituită prin simbolul puterii. Sub An-joaeşti gă­ regale, ele aveau şi un xol administrativ şi economic, sim doctrina „sfintei coroane". La moşie donaţională încă Sf. Ştefan a împărţit ţara în jupanate de cetăţi putea să ajungă cineva direct prin donaţiune regală, sau (vârispânsâg). Aceste jupanate încep sub Bela IV, să indirect. Mulţi din cei ce aveau moşii strămoşeşti, câ­ dispară. Locul lor îl ocupă comitatele Pământurile ştigate prin repartizarea vechilor comunităţi de avere vechilor cetăţi se fărmiţează în proprietăţi de mijloc şi ale ginţilor, abziceau de drepturile lor vechi şi cereau mici. Unele trec în proprietatea vechilor iobagi de ce­ pentru moşiile lor acte donaţionale. In feliul acesta mo­ tate, ridicaţi la rangul de nobili. Altele ajung în ma­ şiile lor, bazate pe un drept strămoşesc, uzual şi insta­ bil, le schimbau în moşii donaţionale, bazate pe dreptul nile ţăranilor ca mici moşioare ţărăneşti. regal, unica temelie sigură a dreptului de proprietate Satele şi oraşele au trăit încă din timpurile cele în vremea aceea. mai vechi, în comunitate de avere. Pe unele le găsim Vânzarea de pământ nu se cam obicinuia. Orice în comunitate până pe la sfârşitul veacului XVIII, ba înstrăinare de pământ nu se putea face decât cu în­ în unele părţi ale Ardealului până prin jumătatea vea­ voirea ginţii. Ceeace era lucru greu. De aceea în ecului XIX. Aşa, bunăoară, în hotarul Vinţului de sus n'a existat proprietate privată decât nu mai dela 1840 poca aceasta sunt puţine moşii achiziţionale. Numai asupra acestora se putea dispune după plac. încoace. P. Soclu. Două au fost căile de formaţiune a proprietăţii pri-

Fârâme

17

SOCIETATEA

DE MÂINE

Problema Transilvaniei în presa franceză (Spicuiri din activitatea propagandistică a Ligii Problema Transilvaniei se pune cu toată hotărîrea în faţa opiniei publice europene prin Liga Culturală. Ea a luat fiinţă în 24 Ianuarie 1891 stil vechiu. Scopul ei, exprimat în statute, era deoparte cultivarea conştiinţei solidarităţii de rasă, iar de alta determinarea unui cu­ rent menit să justifice misiunea de civilizaţie a Români­ lor în Orient. 1 ) Unul din mijloacele Ligii pentru atingerea acestui scop dublu era activitatea propagandistică. Iar organele ei erau filialele înfiinţate în centrele mari universitare din Apus. Problema ardeleană, punctul central al problemei româneşti considerată în întregimea ei, a devenit deci de acută actualitate prin activitatea inteligenţă — deşi nu totdeauna perfect solidară — a studenţimii noastre dela Universităţile străine, cu inspiraţie dela Bucureşti. Fără nici un prejudiciu asupra activităţii în viitor a Ligii, traversată nu odată prin extrem de grave crize, cele mai frumoase pagini din toată activitatea ei au fost poate scrise în perioada dela început, când în Ardea­ lul robit fazele luptelor politice au culminat în procesul Memorandului. Atunci se manifestă pentru prima oră solidaritatea conştientă a tuturor Românilor în jurul problemelor politice naţionale; atunci, pentru primaoară, aceleaşi probleme româneşti, găsesc o largă şi simpatică înţelegere în opinia publică europeană, şi o aproape una­ nimă adeziune la poporale latine. Cauza românească a reuşit să câştige' poziţiile cele mai importante în presa europeană, în urma propagandei fericite şi atât de bo­ gate în consecinţe a membrilor Ligii. In Franţa terenul era deosebit de favorabil propa­ gandei româneşti. Adevărat, că în toate timpurile popoa­ rele subjugate au fost cu căldură susţinute de acest po­ por Ia care generozitatea este o virtute tradiţională. Nimeni nu se putea îndoi, că problema Transilvaniei, şi prin ea frământările politice din Ardeal, vor fi pri­ mite cu toată simpatia de către opinia politică franceză. Dar numai generozitatea şi tradiţia libertăţilor nu explică în mod suficient acest sprijin. El a mai fost de­ terminat şi pus în măsură tot mai mare în serviciul cau­ zei româneşti, chiar de către persoane în situaţii oficiale şi personalităţi de mare suprafaţă în toate ramurile vie­ ţii publice, din motive de politică externă. ' Franţa, izolată în urma păcii dela Frankfurt, res­ piră greu sub regimul european al Triplei Alianţe, pe cale a fi reînoită. Era o chestiune vitală pentru ea resta­ bilirea echilibrului european. Eforturile ei au fost încu­ nunate cu succes prin alianţa încheiată cu Rusia. Acea­ stă alianţă, — o capodoperă a diplomaţiei franceze — conformă, ce-i drept, cu liniile cardinale ale politicei ru­ seşti, n'a fost mai puţin din punctul de vedere al dinas­ tiei ruse, o mesalianţă între ţara cea mai autocrată din Europa şi marea Republică democratică din Apus. Tra­ gedia Romanovilor îşi are originea tocmai în această alianţă. Preocuparea Franţei de a eşi din izolare, şi de a slăbi barierele ridicate de „cancelarul de fier" în ca­ lea liberei sale desvoltări, precum şi voinţa ei de a-şi re­ câştiga locul cuvenit în concertul european, se reoglindeşte în toată presa franceză din acea epocă. Şi nu e de

Culturale*)

mirat, că cei în drept, şi în primul loc presa, şi-au dat seama tot mai mult, că adevăratul „câlcâiu" vulnera­ bil al Triplei Alianţe este problema „naţionalităţilor" din Monarchia Habsburgilor. Sprijinirea dreptelor re­ vendicări ale popoarelor „tutelate" din fosta Monarhie, şi încurajarea încercărilor de emancipare, au cadrat per­ fect de bine cu interesele politice ale Franţei. Totuşi un moment se mai credea, că lovitura pe care Tripla Alianţă o va primi va veni tocmai din partea Austriei. S'a scontat în mod exagerat şi fără o reală pătrundere a realităţilor, vechea rivalitate austro-prusiacă. Mai mult încă, în mod bizar, s'a pus o speranţă pe cât de nejustificată pe atât de absurdă în germanophobia ungurească. Az nu ne putem îndeajuns mira, cum au putut fi seduse şi înşelate de aparenţe acele persona­ lităţi franceze — de regulă de mare autoritate — cari poftite sistematic în Ungaria, duceau acasă, deodată cu simpatiile lor şi amintirile celei mai bune găzduiri, o con­ cepţie fundamental greşită despre o ţară unde lupta raselor prezenta aspectele cele mai grave. Spre mulţumirea noastră însă asistăm la curajoase revizuiri de conştiinţă din partea celora, cari s'au lăsat seduşi de aparenţe. Astfel e cazul lui Fr. Coppee, care vizitând în 1885 Ungaria, împreună cu un grup de 40 de francezi, după o entuziată evocare a tot ce-i unguresc, într'un articol apărut în numărul din 22 Iunie 1892, al ziarului LEurope se asociază totuşi mai târziu la omagiile pe cari lumea latină le aduce lui Raţiu şi tovarăşilor săi întemniţaţi, scriind pentru „Voci Latine" următoarele rânduri de cal dă şi prietenească adeziune: „Am făcut studiile mele împreună cu tineri români; părtrez preţioase prietenii între ei. Ei m'au învăţat să cunosc şi să iubesc nobila lor naţiune. Sunt din, inimă cu aceia, cari îi trimit măr­ turia simpatiei lor arzătoare şi sincere." 1 ) U n alt caz tipic, din mai multe, este acela alui Juliette Adam. Autor al unei lucrări despre Ungaria, 2 ) cu reale simpatii pentru acest popor, în faimoasele sale scrisori despre politica externă din La Nouvelle Revue, ea nu-şi poate ascunde amărăciunea, văzând că Ungurii nu se lapădă de Tripla Alianţă. Ea nu conteneşte să avertiseze, zicând că „adevăraţii patrioţi maghiari vor înţelege într'o zi sau alta, că drumurile politice ale rega­ tului Sfâtnului Ştefan sunt greşite, că a fi German în nemijlocita apropiere a Germaniei, înseamnă a te ex­ pune la o apropiată asimilare, iar a fi de acord cu Ru­ sia înseamnă nu numai a câştiga o autoritate morală asupra naţionalităţilor slave, ci de a contrabalansa, în profitul unui imperiu îndepărtat, formidabila putere ger­ mană şi a-ţi asigura indepenedenţa viitoare". (La Nou­ velle Revue, 12—II. 1890. Lettres sur la politique cxterieure.) Nu discutăm felul de vedere a lui Juliette Adam. Constatăm numai că repetatele sale încercări, de a detrage pe Unguri de Tripla Alianţă, sunt zadarnice. Drept aceea, cu cât Ungaria perseverează în politica externă pe drumul apucat, - politica opusă intereselor franceze, — cu atât Juliette Adam îmbrăţişează mai mult problema naţionalităţilor din Monarhia Austro-Ungară. In ce priveşte Ungaria şi pe Românii din Transilva-

*) Vezi începutul în Nrele 17—18 al Soc. de mâine. i) Statutele Ligii art. 2.

2) Voci Latine. Dela Fraţi la Fraţi, p. 157. s) Juliette Adam: La Patrie hongroise, Paris 1868. 18

SOCIETATEA

BE MÂINE

arată că România nu e prea departe de Orient, era o anumită sălbătăcie în această opoziţie fratricidă, dar era şi mult talent. Căci dl. Brătianu dusese în ţara sa un lustru foarte strălucit de educaţie politică occidentală; îşi însuşise la Paris toate fineţele şi toate chiţibuşurile moravurilor parlamentare, dar nu uitase totuşi grosolăniile şi cruzi­ mile anilor de tinereţe, punând în practică cu o energie, egală amintirile parisiene şi instinctele sale de om încă sălbatec de jumătate. Rog cu insistenţă pe Români să nu creadă că-i tratez de jumătate sălbateci: ei sunt azi tot aşa ce ci­ vilizaţi ca şi noi, şi pe lângă aceia, oameni simpatici; dar dl Brătianu a avut uneori, a avut deseori procedee guvernamentale pe cari adversarii lui le-au denunţat în mod curajos Europei, procedee cari nu sunt în niciun caz spre mărirea celuia care a încetat în curând din viată". (Jaques St. Cere: Jean Brătianu, Figaro, 17, X, 1891.) Aprecieri supărătoare însă în bună parte adevărate, fruct al denunţurilor făcute, conform blăstămatului obîceiu^pătrântesc de adversarii politici! Tot din aceleaşi motive, ziarul Echo de Paris, prin pana lui A. Saissy, este şi mai crud faţă de Ion Brătianu. Caracterul bărbatului de stat dispărut este prezentat în modul cel mai defavorabil. Epitetul de „conspirator" este dintre cele mai blânde cu ce îl gratifică autorul articolului, negând în acelaş timp meritele lui Brătianu în evenimentele din 1848, scriind că „acţiunea sa în această epocă, inspirase neîncrederea celor mai luminaţi patrioţi, aşa încât istoricul Bălcescu a fost nevoit să scrie că în aceste evenimente Ion Brătianu fusese agentul se­ cret al unei puteri străine." Se aduce un grav prejudiciu memoriei lui Brătianu prin reamintirea afacerii cunoscute sub numele de „aten­ tatul dela opera comică" în care, între împrejurări ne­ lămurite încă pe deplin, a fost implicat şi dânsul. Ci­ tăm din Echo de Paris, 19 Mai 1891: „Refugiat politic la Paris, el fu implicat la 1853 în afacerea atentatului dela Opera-Comică. Avea 30 ani atunci. El a fost apă­ rat de Jules Favre, şi condamnat cu Francois Furet, Watteau şi Alavoine, la 3 ani închisoare şi 500 franci amendă. Ion Brătianu nu făcuse temniţă. A fost internat la doctorul Blanche, în ospiciul căruia el a fost tratat câ­ teva luni, şi de unde a eşit liber. Dl. Furet afirmă mai târziu, în faţa mai multor persoane demne de încredere, că Brătianu a trădat complicii săi şi a meritat în felul acesta indulgenţa guvernului imperial.'" Se pare că vina lui Brătianu, în această enigmatică chestiune, a fost amenajarea, la el acasă, a unei tipo­ grafii clandestine cu litere chirilice, pusă în serviciul emi­ graţiei române aflătoare la Paris. Ziarul Le Pays îl numeşte pe Brătianu duşman al Franţei, reproşându-i că, drept răsplată pentru forma­ ţia lui spirituală câştigată în Franţa, a devenit stâlpul germanismului în România. (Le Pays: 19 Mai 1891.) Exista deci o strânsă corelaţie între politica gene­ rală externă a Europei, dominată de atotputernicia Trip­ lei Alianţe şi problema naţionalităţilor din fosta M o ­ narhie Austro-ungară. Efervescenţa naţionalităţilor su­ primate a fost urmărită cu interes mereu crescând de presa franceză dându-şi ea seama, că problema prea com­ plicată a naţionalităţilor constitue cel mai formidabil impediment în faţa consolidării sistemului de alianţă atât de odios Franţei. *) Vezi: I. Lupulescu: Rapport general de l'activite cen­ Mişcarea naţionalistă intenzificându-se în Ardeal, tral de la Ligiie pour l'unitâ d'instruction des Roumalns (24 Nov st. v. 1892). ziarul Le Nationaî publică, cu data de 1 Ianuarie 1891.

nia, dânsa insistă în mod tot mai accentuat asupra anta­ gonismului româno-maghiar. Pentru a ilustra cetitorilor săi agitaţiile naţionaliste din Ungaria, reproduce, comentându-le — cuvintele lui /. Grădişteanu, pronunţate la tribuna camerei din Bu­ cureşti, şi prin cari se acuză poporul maghiar că utează faţă de Români cu mijloace de persecuţie mai reie ca cele întrebuinţate pe vremuri de Turci, (vezi: La Nouvelle Revue 1—II. 1891.) Această atitudine favorabilă Românilor a surprins pe acei cari cunoşteau maghiaro-filia directoarei dela Nouvelle Revue. Expresia acestei surprinderi o găsim în raportul lui Lupulesctt, cetit la un an dela înfiinţarea Li­ gii, zicând: „Doamna Adam însăşi a îmbrăţişat, cu o căldură ce ne-a surprins, cauza fraţilor noştri în a sa Nouvelle Revue. După câteva numere însă, Doamna Adam a încetat de a se mai osupa de această cauză la cererea făcută de contele Hoyos, ambasadorul Aus­ triei." 1 ) Dacă nu putem aduce dovezi cu privire la intervenţia ambasadorului austriac, rămâne neîndoios, că în bună logică ea s'a putut produce. Nu-i mai puţin adevărat însă, că tăcerea lui Juliette Adam nu a fost definitivă. Dovadă, adeziunea ei la „Voci Latine", broşură oma­ gială pentru „memorandiştii" întemniţaţi. In scrisoarea, pe care Julieîte Adam o adresează lui V. A. Urechia, preşedintele Ligii, directoara dela Nou~ velle Revue aminteşte despre cele publicate în revista sa la 15 Mai 1894, cu prilejul procesului Memorandului, ca mărturie a simpatiei faţă de problema româneasccă din Ardeal. Reţinem constatarea ei împărtăşită opiniei publice franceze, spunând că „patru milioane de Ro­ mâni trăesc sub regimul bunului plac al unui guvern, care n'are favoruri excepţionale decât pentru ceiace aparţine rasei germane, (vezi: Voci Latine — Dela Fraţi la Fraţi.) Iar referindu-se la sentinţa din Cluj, scrie: „Aspri­ mea pe care o arată din nou guvernul aşazis liberal ma­ ghiar pentru Românii din Transilvania, în judecata dela Cluj, nu este de natură să-i apropie pe acei, cari în per­ soana dlui Tisza, le reproşează antipatiile faţă de slavi şi latini." (v. Voci Latine.) Aşadar Juliette Adam n'a iertat Ungurilor nici­ odată politica lor favorabilă Germaniei. Problema Tran­ silvaniei prin aceasta şi-a câştigat un susţinător preţios şi de mare autoritate în faţa poporului francez. Ostilitatea justificată a Franţei faţă de Tripla Alianţă, explică şi aprecierea mai mult decât nefavora­ bile apărute în presa franceză cu ocazia morţii lui Ion Brătianu, tatăl. Nu i s'a iertat marelui bărbat de stat român vina de a fi urmat politica externă a regelui Carol. Corespondentul diplomatic dela Figaro, profită de ocazia morţii lui Brătianu, pentru a face concomitent şi câteva crude constatări asupra moravurilor politice de atunci din ţara veche. Ele nu sunt lipsite de interes, fiindcă, din nefericire, n'au încetat să persevereze până mai în zilele noastre. Apariţia decisivă a elementului ardelenesc în politica ţării, va fi poate de natură să dea pentru viitor un alt aspect vieţii noastre politice. Se va vedea mai incolo, în plină perspectivă istorică, şi aici ca în atâtea alte domenii, rolul hotărâtor pe care 1-a avut Ardealul în evoluţia istorică a poporului românesc! Aprecierile din Figaro se bazează pe punctul nu tocmai banal al advercităţii între Ion Brătianu şi fratele său Dimitrie, „Acest simplu amănunt — scrie Figaro —

19

SOCIETATEA

un editorial, în care conflictul româno-maghiar este exa­ minat în cadrul politicei internaţionale de atunci. In lu­ mina unor manifestări ale României oficiale, ce puteau atinge susceptibilităţile de politică externă ale Franţei, acest judicios articol, semnat „un diplomat", este o sin­ teză a politicei europene din acel moment, privită sub unghiul problemei româneşti. Se arată în acel articol sforţările guvernului român de a îndrepta definitiv poli­ tica externă a României spre Tripla Alianţă, împotriva/ sentimentului general al poporului românesc, în bunăparte sub jugul unguresc. Anumite fapte recente, ca vi­ zita regelui Carol, întrevederea dela Ischl, prezenţa ge­ neralului Vlădescu, ministrul de război al României, la manevrele ungureşti, forţele armatei concentrate în Transilvania de statul major imperial etc. şi comenta­ riile ce au însoţit aceste evenimente, arată clar că s'a ajuns destul de departe pe această cale. Reacţia con­ ştiinţei româneşti n'a întârziat să se producă însă, şi este formulată dela înălţimea tribunei parlamentare. în­ tâmpinările făcute în parlamentul din Bucureşti în favo­ rul Românilor subjugaţi din Ardeal, şi împotriva parti­ cipării României la Tripla Alianţă sunt privite cu indis­ poziţie enervată de guvernele din Budapesta şi Viena, iar presa le comentează într'un mod cu totul neobişnuit şi prea puţin potrivit unor raporturi de amiciţie. Decla­ raţiile ministrului de externe român, Alexandru Lahovary, nu reuşesc nici ele să risipească atmosfera de bănu­ ială între regatul României şi Monarhia Austro-UR$jară, deoarece nu se poate trece uşor peste robia politică a poporului românesc din Ardeal, piedeca fundamentală între cele două ţări. Politica de subjugare a ungurilor faţă de Români, îl face sceptic în ce priveşte soartea Triplei Alianţe chiar şi pe Titu Maiorescu, a căror sen­ timente de prietenie germană nu se pot contesta. Astfel, autorul articolului, încheiând, crede cu drept cuvânt că „şovoinismul brutal al Ungurilor de o parte, iar de altă naţionalizmul de neînvins şi mândria patriotică a Ro­ mânilor creiază un antagonism ce se strecoară deja în machinaţiunile guvernelor, compromiţându-le şi zădărnicindu-le, se speră, cu toată prezenţa unui Hohenzollern pe tronul României. Alianţa cu Autro-Ungaria ar fi un fel de impietate, o crimă de lese-naţiune, de care va fi fără îndoială cruţat nobilul popor român." Ziarul săptămânal L'Europe et la Gazette Diploma' tique susţinând cu căldură în toate împrejurările drep­ turile poporului românesc din Ardeal, se arată alarmat din cauza unui pretins acord politic, ce s'ar fi produs între Maghiari şi Români. Ştirea unei înţelegeri româno-ungară era fantezistă. Ea a fost desigur pusă în circulaţie de către Unguri pen­ tru a dezorienta opinia publică europeană. Cercurile un­ gureşti puteau fi cu dreptul alarmate de ecoul nefa­ vorabil pe carele l'a produs la popoarele civilizate meto­ dele de guvrenământ întrebuinţate faţă de conaţionalii lor de alt neam. Ziarele au înregistrat chiar şi princi­ piile de bază, cinci la număr, ale acordului, privit în general ca o victorie a Triplei Alianţe asupra înţelegerii franco-ruse. Iată comentariile pe cari le face cu privire la acest pretins acord L'Europe et la Gazette Diplomatique în numărul din 8 Ianuarie 1891: „Diplomaţia Triplei Alian­ ţe este pe cale să câştige un succes asupra înţelegerii franco-ruse, asupra căreia nu ne este permis să trecem cu tăcerea, deoarece, în măsura mijloacelor noastre, noi am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a-1 împiedeca. Cititorii noştri cunosc situaţia mizerabilă creată de că­ tre guvernul din Pesta celor trei milioane de Români cari locuesc în Transilvania. Această populaţie este 20

DE MÂINE

S C R I S O A R E Ai plecat iubito'n lume — Bândunelele se 'ntorc. Iarna te-a gonit din tindă; Şl de-atuncl în van colindă Sufletu-ţl după căldură. Inima-mi nu-ţi poartă ură; Dorurile 'ncet se torc Ca pe-un fus pe al tău nome, Ce in taină l-am tot spus Stropilor călduţi de ploaie. B&urile — alerg' acum Să te vadă pe ce dram . Umblă pasul tău uşor, Ca să-ti cânte-al apei cor, Când e linişte 'n apus, Si avântul să-ti îndoaie, Iar prin şoapta din fântână Orice graiu din univers Să iţi spună al meu vers. Tu ai vrut să fii stăpână Peste lume şi-ai plecat; Cal ajuns in ţara 'n oare Vremea-i vecinie de ninsoare Sropi'ml spun neîncetat. Pe aici, ca'ntotdeauna, După ce-a trecut furtuna, Vremea-i bună, rar e rea. — Poate-acuma fi-o plăcea.

' , - ,

O. Betezeanu

literalmente despoiată de toate drepturile politice de că­ tre oligarhia maghiară. Românii din România n'au con­ tenit să protesteze contra regimului revoltător impus cu forţa fraţilor lor din imperiul Habsburgilor. Această gravă chestiune a fost totdeauna adevărata piedecă a intrării României într'o coaliţie a puterilor centrale, un­ de Maghiarii joacă un rol atât de important. Dacă presa franceză ar fi urmărit exemplul nostru, intreprinzând o campanie în favoarea populaţiilor din Transilvania, ea ar fi câştigat titluri la recunoştinţa Ro­ mâniei, şi în mod puternic ar fi contribuit în acest fel să o îndepărteze de Tripla Alianţă. Tradiţiile cavalereşti ale Franţei, precum şi cele mai esenţiale interese ale politicei noastre externe, impuneau această atitudine. Ea n'a ştiut, ea n'a vrut să înţeleagă acest lucru. Nemţii au fost mai bine avizaţi. Ziarele au luat iniţiativa reconcilierii Maghiarilor cu victimele lor, pen­ tru a delătura obstacolul carele ţinea România departe de Tripla Alianţă. Se afirmă, că astăzi Ungurii sunt pe punctul de a ceda injoncţiunilor venite dela Berlin, sub masca umanitarizmului, dar, în realitate, pentru interese­ le Triplei Alianţe. Cu atât mai bine pentru Românii din Transilvania. Noi regretăm însă, că acest rezultat n'a fost obţinut de către presa franceză." Tot acest ziar, în numărul din 29 Ianuarie 1891, într'o corespondenţă din Ungaria, întitulată „Despotis­ mul legal", comentând legea pentru asilurile de copii, denunţă opiniei publice franceze tirania de rasă a Ma­ ghiarilor, disimulată într'o ipocrizie legisla tivă, expre­ sia unui parlament din care în mod artificial reprezen­ tanţii Românilor şi ai celorlalte naţiuni conlocuitoare, sunt excluşi. Aceste conjuncturi favorabile ale momentului au fost în mod fericit înţelese de către iniţiatorii Ligii Cul­ turale, iar propagandiştii ei, prezentându-se în faţa opi­ niei publice franceze în numele latinităţii, au găsit pen­ tru problemele româneşti, şi în special pentru problema Transilvaniei o atmosferă de înţelegere şi un larg spirit de solidaritate. ERNEST ABMTiANOA

SOemTATWA DI M1IN8

Die£a A r d e a l u l u i clin a n u l 1865 II*) întreaga cărturărime din Blaj şi îm­ prejurările, preoţi şi mireni, s'a întrunit în ziua de 21 Septemvrie 18651) în con­ ferinţă, la reşedinţa mitropolitană din Blaj, şi sub presidenţia mitropolitului, Şulutiu, după lungi discuţii asupra si­ tuaţiei, a ajuns la înţelegerea că la dieta din Cluj, convocată pe baza legii feu­ dale din 1791, Românii ardeleni nu pot participa, fără periclitarea drepturilor lor naţionale, câştigate deja prin legi votate tn mod constituţional şi sancţionate de domnitorul ţării. Pentru a se putea da insă acestui punct de vedere forma obli­ gatoare pentru toţi Românii ardeleni, mitropolitul Şulutiu e rugat, ca în bună înţelegere cu mitropolitul Şaguna să convoace fără amânare conferinţa n a ­ ţională, pentru a se pronunţa ea în ches­ tia aceasta gravă. Prin curier special, mitropolitul Şu­ lutiu trimite în 22 Septemvrie lui Şagu­ na o scrisoare mai lungă, în care îi arată în ce pericol mare să află autonomia ţ ă ­ rii şi toate drepturile câştigate până acum de Românii ardeleni, prin disolvarea dietei din Sibiu şi convocarea unei diete la Cluj, pe baza legii feudale din 1791, şi-i spune, că ştie, că a fost la Viena, — „însă mal târziu, dupăce lucru­ rile prin nou regim să croise, aşa pre­ cum ie vedem", — nu ştie însă, că pentruce?... „In treaba patriei şi a nouelor strămutări? Şi ce ai isprăvit?" Din faptul că nu a zăbovit la Viena mult, deduce, că: „nu au putut fi plăcute ace­ lea, de cari aţi avut a vă da opiniunea". Ii comunică apoi rezultatul consfătuirii intelectualilor din Blaj, şi dorinţa expri­ mată din partea celor ce au luat parte la consfătuire, dorinţă care de altcum i-a fost comunicată şi din alte părţi, anume, ca Românii să nu intre în dieta din Cluj, şi pentru a putea decreta aceasta în mod obligator pentru toţi Ro­ mânii din Ardeal, mitropoliţii să con­ voace fără amânare conferinţa mare na­ ţională al cărei termin el, mitropolitul Şulutiu, l'a şi pus pe ziua de 20 Octomvrie 1865, şi acum cere la aceasta consentimentul lui Şaguna. *) Vezi începutul în Nr. 21 al Soc. de mâine. ») Ziua de 21 Septemvrie 1865 formează o dată fatală în viaţa noastră politicânaţională din trecut, fiindcă dela data aceasta s'au început divergenţele, neîn­ ţelegerile, frecările, între Blaj şi Sibiu, degenerate apoi în certuri urîte, purtate, nu între mitropoliţii Şulutiu şi Şaguna, ci între organele de publicitate: „Tele­ graful Român", ziarul lui Şaguna şi „Gazeta Transilvaniei", care, prin con­ deiul lui George Baritiu deveni apără­ toarea mitropolitului Şulutiu. T. V. P.

Scrisoarea se încheie astfel: — „Drept aceea, îmi iau voe a te pro­ voca frăţeşte, ca prin acest espres (cu­ rier) care va aştepta acolo în Sibiu pâ­ nă vei găti răspunsul, se binevoieşti a-ţi da în această privinţă consensul şi a'mi scrie, că în ce chip şi în ce număr şi un­ de vei conChiema Excel. Ta pe fii cre­ dincioşi de confesiunea Excel. Tale, ca şi noi, întocmindu-ne după aceea, să lu­ crăm şi în aceasta privinţă în consonan­ ţă. Totodată vom avea de a subscrie amândoi o adresă către înaltul guvern re­ gesc, în care vom face de ştire lucrarea noastră, dimpreună cu terminul pe care am convocat conferenţa naţională, exprimându-ne în acea adresă, că până când naţiunea adunată în conferenţa nu se va consulta asupra obiectului ce vine a se lua în pertractare în dietă, noi la o afacere în aceasta privinţă nu vom lua parte". Va se zică, lucrurile erau puse la cale în Blaj, până în cele mai mici amănunte, fără consultarea lui Şaguna, care acum vine provocat, — ca un fel de subaltern al Blajului, să-şi dee consentimentul şi sâ-şi pună semnătura de desuptul pla­ nului de bătaie, compus în Blaj. Trebue să constat, că vina pentru aceasta necuviinţă, de a fi tratat Şaguna ca un subaltern al Blajului, nu cade asupra mitropolitului Şulutiu, pentrucă nu el a compus scrisoarea către Şaguna, ci un profesor tiner din Blaj, Ioan Bob (după cum constată Baritiu în cartea sa citată), un naţionalist înflăcărat, dintre aceia însă, cari judecă numai cu inima, nu şi cu mintea, pecând în politică jude­ cata trebue se iasă din mintea clară, scu­ tită de orice sentimentalism. Pe Şaguna nu l'a supărat de loc to­ nul ofensator din scrisoarea primită dela colegul său din Blaj şi în 23 Septemvrie îi răspunde acestuia pe scurt şi clar, că nu se simte în stare a corespunde provo­ cării ce îi s'a adresat, pentrucă în îm­ prejurările date îi lipseşte compasul, care să-i arate calea de eşire din chaosul, acoperit cu un văl întunecos şi fatal, pe care-1 vede, dar nu-1 poate delătura? Nu poate face alta, decât să se vaete cu poetul: „Fiere possem, sed juvare non". E fatal stadiul, în care se află causa n a ­ ţională, însă nu din vina arhiereilor! Văi­ cărelile nu vor folosi naţiunii întru ni­ mica. Ce priveşte ţinerea unei adunări naţionale, el, Şaguna, nu are nici o cu­ noştinţă, că ea ar fi cerută de cineva. Are însă cunoştinţă despre aceea, că o conferinţă naţională, convocată aşa cum s'a hotărît în Blaj, numai prin ar­ hierei, — adecă fără prealabilă încuviin­ ţare, cerută dela forurile competente, — ar fi urgisită. „In situaţia fatală şi în împrejurările critice de astăzi, — încheie

21

Şaguna, — pentru mine nimic nu esta mai consult, decât să fiu cu prlveghiere, ca onoarea naţiunii şi causa ei cea dreap­ tă să nu se compromită în nici un chip, sau cel puţin nu cu vina arhiereilor". Atât! Nici urmă de vre-o terorisare, sau ameninţare, trimisă Blajului din partea lui Şaguna. Şi totuşi a venit ameninţarea, însă din altă parte. Tlnerul profesor din Blaj, Ioan Bob (mort In anul 1867), a trimis adecă scrisoarea adresată lui Şaguna şi ziarului „Concor­ dia" din Pesta, spre publicare, şi din co­ loanele acestui ziar a luat cunoştinţă des­ pre conţinutul ei şi despre planurile croi­ te în Blaj, şi guvernatorul Ardealului, generalul şi contele Foilio-Crenneville, care numai decât a trimis ambilor mitropoliti, din Blaj şi Sibiu, adresa de sub nrul 799/865, în care provocându-se la cele publicate în „Concordia", le cere amândurora să se justifice şi să arate, ce înţăleg ei sub convocarea unul con­ gres naţional, fără preaînaltă învoire? Nu ştiu, ce răspuns a dat mitropolitul, Şulutiu la aceasta provocare, dar Şaguna a răspuns, că ideea convocării unei adu­ nări naţionale e a Blajului; el însă, Şa­ guna, învitat să-şi dee consentimentul, a trimis răspuns Blajului, că nu află de consult să se convoace un congres na­ ţional român de către ambii mitropollţi, fără învoirea preaînaltă. Atât. Dar şi din atâta s'a făurit armă în contra lui, Şaguna, care a fost atacat cu vehemenţă în „Gazeta Transilvaniei", pe tema, că a făcut pe intrigantul, de­ nunţând la guvernatorul Ardealului pe mitropolitul Şulutiu şi acuzându-1 ca pe urzitorul mişcărilor naţionaliste din Blaj, — tot afirmări luate din vânt. Adunarea naţională, proiectată pe ziua de 20 Octomvrie, nu s'a ţinut. Mitropo­ litul Şulutiu n'a îndrăsnit să o convoace singur, şi fără concesiune preaînaltă, A înaintat singur însă, fără Şaguna, în 22 Octomvrie, rugare către preşedintele guvernului regesc din Ardeal, conte Crenneviile, ca să-i esopereze dela împăratul concesiunea pentru ţinerea unui congres naţional român, pentru a se consulta asupra atitudine! pe care au să o iee r o ­ mânii ardeleni în faţa dietei din Cluj, — iar până la întrunirea congresului, care reclamă timp mai lung, împăratul să fie rugat să amâne întrunirea dietei din Cluj, până la o dată mai târzie. Guvernatorul Crenneville îi răspunde în 5 Noemvrie, cu adresa de sub numă­ rul 874/865, că nu-i poate împlini nici una din cele două cereri: nu se simte îndem­ nat, în împrejurările date, să propună împăratului concederea ţinerii unui con­ gres naţional român, şi cu atât mai pu­ ţin să propună împăratului amânarea în­ trunirii dietei din Cluj pe altă dată. Ţinerea unui congres naţional român n'a fost deci admisă şi permisă. Saşii însă, cari îşi aveau organizaţia lor le­ gală politică, în cadrele universităţii să­ seşti, s'au întrunit în adunare naţională, la universitatea săsească, în ziua de 6 Noemvrie 1865, şi au votat o reprezentaţiune lungă, adresată împăratului,, în.

SOCIETATEA care protestează în contra convocării die­ tei din Cluj pe baza legii din anul 1791, şi protestează in contra intenţiunii de a se nimici autonomia Ardealului prin anexarea acestei ţări la Ungaria, iar împăratul e rugat să împiedece aceat lucru ri aâ revoace rescriptul de convocare a dietei ardelene la Cluj. Răspunsul a fost o dojana preaînaltă, trimisă, cărnosului săsesc, pentrucă a per­ mis să fie discutat la universitatea aăsască un ordin împărătesc, care nu se discută, ci ne execută. Nu le-a rămas deci alta de făcut, nici Românilor şi nici Saşilor, decât să mear~ gă la vot şi să aleagă deputaţi pentru dieta din Cluj. S'au dus şi au ales. Ro­ mânii au ieşit biruitori în 14 circumscrip­ ţii electorale şi au scos din urnă 14 deputaţi de ai lor? Mai mulţi nu au putut scoate, fiindcă nu erau mai multe circumscripţii cu majoritate românească de alegători. Intre timp s'a publicat şi lista regaliştilor, numiţi din partea îm­ păratului ca membri ai dietei clujene. Din ea s'a văzut, că Românii au 34 do regaîişti, în frunte cu cei doi mitropolit!. Erau reprezentaţi deci în dietă prin 48 de bărbaţi harnici, aleşi şi regaîişti la olaltă, dar fiindcă doi din ei, Ladislau VaMa şi Iacob Blaga, erau atât deputaţi aleşi, cât şi regaîişti, numărul lor s'a re­ dus la 46, dintre cari 14 au absentat, n'au intrat în dietă, şi astfel la şedinţele die­ tei au luat parte numai 32 de Români. Saşii apoi aveau în dietă 34 de reprezen­ tanţi, aleşi şi regaîişti, iar Maghiarii şi Săcui la olaltă, aleşi şi regaîişti, 240. Românii s'au întrunit în Cluj cu mitropoliţii în frunte, cu două zile înainte de deschiderea dietei, fixată pe ziua de 20 Noemvrie. Au ţinut mai multe con­ sfătuiri, sub conducerea mitropoliţilor, şi au discutat pe larg şi din toate punctele de vedere întrebarea formulată de Şaguna astfel: „Ce să facem, să intrăm în dietă, sau să nu intrăm? Dacă intrăm, ce facem acolo, dacă nu intrăm, cum ne justificăm pasul în fata împăratului şi in faţa opiniei publice? — In urmă s'a luat hotărîrea, cu unanimitate, deci şi cu votul lui Dr. Ioan Batiu, ca Româ­ nii să între în dietă, să nu voteze însă uniunea, ci 3ă ceară dela împăratul, prin adresă separată, ca să sancţioneze întâi legea electorală votată de dieta din Si­ biu, apoi să convoace o dietă nouă la Si­ biu, pe baza acestei legi noue electorale, şi să lase în grija acestei diete, în care vor fi reprezentate naţiunile din Ardeal după forţele lor numerice, resolyarea chestiei unirii Ardealului cu Ungaria. In bună înţelegere s'au luat aceste hotărîri, fără vre-o presiune din partea cui­ va, fără urmă de terorisare sau amenin­ ţare din partea lui Şaguna, care a fost rugat ca el însăşi să facă în dietă pro­ punerea în sensul celor hotărîte. Şi aşa s'a întâmplat. Până s'au făcut verificările toate şi apoi constituirea dietei, timpul a trecut, aşa că şedinţele meritorii ale dietei s'au început numai în Decemvrie. încă în şedinţa aceasta din 2 Decemvrie a luat

DE MÂINE

cuvântul mitropolitul Şaguna şi a rostit urmă a fost pusă la vot adresa maghia­ o vorbire mai lungă şi temeinică, înche­ rilor şi a fost votată cu majoritate mare iată astfel: de voturi. — „Rog dieta, să binevoiască a vota o E interesant, că nici maghiarii nu au adresă preaumilită către tron, cu rugarea, votat de nou uniunea, ci în adresa lor ca M. Sa ces. rog. apostolică se ce îndure: revoacă în memorie împăratului faptul, 1) a sancţiona legea electorală prelucrată că uniunea a fo3t votată în mod legal constituţioîiaîmhite prin dieta anului Ia anul 1848, ea e valabilă, împăratul 1883 şi 1884, la propunerea regească şi n'are să facă alta deci decât să cheme aşternută spre sancţionare, şi 2) a con­ Ardealul îa dieta ungară din Pesta, unde voca apoi pe baza acestsl legi electorale apoi ardelenii vor stabili, cu ungurenii dieta spre pertractarea proposiţiunii r e ­ împreună, amănuntele executării uniunii. geşti privitoare la revizuirea articolului Şi împăratul aga a făcut, acceptând prim de lege din 1848 despre uniunea Ar­ întru toate punctul de vedere al ma­ dealului cu Ungaria. Inii iau voe mai ghiarilor, a ordonat, prin rescript îm­ departe a ruga dieta, să binevoiască a părătesc, datat din 25 Decemvrie 1865, sprijini moţiunea mea. ca să putem avea facerea alegerilor de deputaţi pe între­ o dietă constituţională legală". gul teritor al Ardealului, pentru dieta din Unde poate fi găsită aci urma înmor­ Pesta, care e deschisă deja (fusese con­ mântării autonomiei Transilvaniei, fă­ vocată pe 10 Decemvrie 1865), iar adre­ cută de Români? Din contră, se apără sele separate ale Românilor şi Saşilor, autonomia ţării, pentrucă dacă accepta înaintate prin dieta din Cluj, împăratul coroana punctul de vedere al Românilor le-a trimis dietei ungare, spre întrebuin­ (ceeace se ştia, că nu are să se întâmple), ţare, ca material de studiu. în o nouă dietă, compusă pe baza legii Tragedia autonomiei Ardealului, cu electorale votată de dieta dela Sibiu, ei acest ultim act, a fost încheiată. Cortina formau majoritatea şi hotărau în chestia a căzut, unii au aplaudat, alţii au plâns, uniunii, aşa cum ar fi aflat de bine. iar regisorii dela Viena şi Pesta îşi vor In aceeaşi şedinţă din 2 Decemvrie a fi frecat manile, bucuroşi de splendidul pledat cu multă căldură pentru accepta­ succes pe care 1-a avut reprezentaţia de rea propunerii lui Şaguna şi deputatul ei aranjată, — la Cluj! Dr. Ioan Kaţin, iar în şedinţa din 4 A mai urmat însă un scurt epilog, pe­ Decemvrie a rostit o lungă, frumoasă şi ste un an şi jumătate, (în 20 Iunie 1867> temeinică vorbire mitropolitul Şuluţiu în când împăratul, acum şi rege încoronat favorul aceleiaşi propuneri, care a mai ungar, a mai dat două rescripte cu pri­ fost sprijinită apoi şi de reprezentanţii vire la Ardeal, contrasemnate de mini­ din dietă ai Românilor: Alexandru Bohă- strul preşedinte, conte Iuliu Andrassy, ţiel, Ioan Baîomiri, Dimitrie Moga, şi (pe care împăratul îl condamnase la Nicolae Gaetan, pregătiţi fiind şi ce- moarte în anul 1849 pentru rebeliune şi ialalţi toţi să iee cuvântul în dietă şi a şi fost executat în efigie), rescripte să sprijinească propunerea lui Şaguna, cari aveau acum formă legală, constitu­ dar în şedinţa din 6 Decemvrie s'a pro­ ţională, decretând într'unul din ele de pus şi acceptat încheerea discuţiei şi s'a desfiinţată în mod definitiv dieta Ardea­ procedat la votare, cu rezultatul urmă­ lului din anii 1863—64, iar în celalalt de­ tor: propunerea lui Şaguna se respinge cretând de nule şi neexistente, sau cum cu mare majoritate de voturi şi se res­ se spunea atunci, de „scoase din vigoa­ pinge şi propunerea cam asemănătoare re", toate legile şi toate hotărîrile pe cari cu a lui Şaguna, făcută de Ramnicher, în !e-a votat dieta aceea şi cari erau numele Saşilor. Se primeşte însă pro­ sancţionate şi aprobate de acelaşi F r a n punerea lui Iosif Hossu şi a altor doi Ro­ cisc Iosif, împărat şi rege apostolic. Şi mâni, Augustin Ladai şi Ioan Boeriu, acum românii au aplaudat şi au strigat: cari au votat cu Maghiarii,2) însă con­ „Bravo împărate! Nu ştiam că şi împă­ diţionat: să se garanteze prin lege de raţii ştiu să scuipe şl apoi să lingă ce către dieta din Pesta drepturile câşti­ au scuipat. Credeam că însuşirea aceasta gate ale Românilor din Ardeal. Şi s'a ,o au numai — ţiganii!"... mai primit şi propunerea sasului BomŞi acum o scurtă resumare. N'a fost cher şi a altor cinci consoţi ai săi, cari greşală, ci act de înaltă înţelepciune po­ n'au mers solidar cu ceilalţi reprezenlitică îndemnul dat de mitropolitul Şa­ tatanţi din dietă ai saşilor, ci au votat guna, ca Românii să între în dieta din şi ei cu maghiarii, însă ca şi Hossu şi Cluj dela anul 1865. Absenţa lor din dieta consoţii săi, cu rezerve, pe lângă garan­ nu ar fi împedecat de loc realizarea pla­ tarea drepturilor şi privilegiilor de cari nurilor pe cari le avea împăratul, car», s'au bucurat saşii în trecut. Mai ps cum am arătat mai sus, promisese Ar­ dealul Maghiarilor, în pactul pe care 1-a 2 ) George Earitiu mai pune, în cartea legat cu reprezentantul acestora, înţelep­ sa: „Părţi alese din istoria Transilva­ tul Francisc Deâk, încă în zilele de 6—8 niei", lângă aceşti trei Români rătăciţi Iunie 1865, în Pesta. Unirea Ardealului încă unul, ca să fie patru pe George cu Ungaria o făcuse deci împăratul în­ Domşia (el se scria Domzsa), însă cu suşi, iar peste formalităţile constituţio­ greşală, pentrucă Domzsa, regalistul, n'a nale, cari au urmat, s'ar fi trecut uşor, votat cu Maghiarii, dar n'a votat nici cu fără a fi fost observată absenţa lor din Românii şi n'a semnat adresa separată a dieta dela Cluj. acestora, din simplul motiv, că nu venise Dar era şi curată imposibilitate ca R o ­ la dietă. Era absent. T. V. P . mânii să nu intre în dieta din Cluj. Am

22

SOCIETATEA DE MÂINE avut 46 de reprezentanţi în dieta aceea, tot oameni harnici, unul ca unul, şi în fruntea lor pe cei doi mitropoliti, Şulutiu şi Şaguna. Dintre aceştia însă numai şase erau oameni independenţi, toţi cei­ lalţi funcţionari de stat, prin ministeri», pe la judecătoriile înalte, sau la admi­ nistraţie, în fruntea judeţelor, ca prefecţi şi subprefecti, oameni deci numiţi în po­ sturile lor de împăratul, sau de guvernul acestuia, oameni în raporturi de supu­ şenie fată de împăratul. Puteau oamenii aceştia să facă acum afront împăratu­ lui, şi când au primit decretele de nu­ mire ca regalişti la dieta din Cluj, puteau ei să le retrimită Curţii dela Viena cu declaraţia, că nu recunosc de legală convocarea dietei din Cluj şi nu vor intra în ea, — împăratul tinâ-şi decretele de numire pentru sine, căci ei nu le pri­ mesc şi nu se vor folosi de ele? Nu cred să se găsească om cu judecată dreaptă, care ar putea răspunde cu da la întrebarea aceasta, ci toţi vor zice: nu! E vorba doară de vre-o patruzeci de oa­ meni săraci, cari prin priceperea lor, prin munca lor, prin cinstea lor, ajunse­ seră la poziţii foarte frumoase, erau aşe­ zaţi în posturi înalte, pe cari nu şi le puteau pune în primejdie, pentrucă pierzându-le (eeeace cu siguranţă ar fi ur­ mat) ar fi trebuit să se reîntoarcă, cu familiile lor cu tot, la sărăcia de mai înainte, din care abia au fost ieşiţi.

românii cei săraci nu puteau să-1 facă, pentrucă ei trăiau din pâinea pe care o primeau din graţia împăratului. Am arătat destul de limpede, că e ne­ justificată şi cu totul tendenţioasă acuza care s'a adus şi se mai aduce lui Şagu­ na, că ar fi făcut presiuni, ar fi terori­ zat, ar fi ameninţat pe cineva, în prima linie pe mitropolitul din Blaj Şuluţiu, — pentrucă să între în dieta din Cluj, fiindcă el, Şaguna, ar fi luat la Viena angajament să o facă aceasta. Nime n'a fost nici măcar îndemnat, cu atât mal puţin silit, sau constrâns, din partea lui Şaguna, ca să intre în dieta din Cluj dela anul 1865, ci toţi au intrar în ea de bună voe, din îndemn propriu, pentrucă după lămuririle clare şi temei­ nice, pe cari le-a făcut Şaguna în faţa membrilor români ai dietei, în consfătui­ rile avute cu ei înainte de deschiderea dietei, atunci când le-a pus întrebarea: „Ce să facem? Să intrăm, sau să nu intrăm în dietă?", toţi au rămas con­ vinşi, că o altă cale de urmat nu este, decât întoarcerea în dietă, calea arătată de Şaguna. Au intrat şi opiniunea publică de atunci a fost foarte mulţumită cu activi­ tatea lor din dietă. Numeroase au fost telegramele de mulţumire, felicitare, în­ curajare şi aderenţă, pe cari le-au primit cei doi mitropoliti din toate părţile, atât din Cluj, sub durata şedinţelor dietale, cât şi acasă. Iar când au sosit din Cluj la reşedinţele lor, li s'a făcut amândurora primiri mai mult decât princiare. Fac acum dovada, că aşa s'au întâm­ plat lucrurile şi nu altcum, cu un frag­ ment din scrisoarea pe care mitropolitul

S'a spus atunci, şi s'a spus şi mai târ­ ziu, că Românii ar fi trebuit să facă la anul 1865 aceea ce au făcut Maghiarii la anul 1863. XN au intrat în dieta deîa Sibiu, ci au trimis un protest energio împăratului, la Viena. De părerea aceasta a fost apoi şi scrii­ torul german Walter Rogge, care în cartea sa „Oesterreich von Viiăgos bis zur Gegenwart", („Austria dela Siria până în prezent", tipărită în anul 187â, scrie în volumul III. pag. 294, următoa­ rele: „Dacă Românii şi Saşii ar fi voit să se apere (în contra uniunii), atunci pentru ei era deschisă numai o cale: a nu intra în dieta din Cluj, precum n'a intrat nici Maghiarii în cea dela Sibiu".. „Societatea de mâine" îşi încheie 7 ani Bine. Dar oare Maghiarii, prin absen- de muncă bine împlinită în studierea a t â ­ tarea lor din dieta dela Sibiu, au împie­ tor chestiuni de interes general econo­ decat cumva activitatea acelei diete, în mic sau ştiinţific, pentru „mai bine"-le care românii formau majoritatea? Nu! Societăţii, Naţiunei şi al Omenirei în ge­ Dieta dela Sibiu a funcţionat bine şi nere. fără cei 43 de deputaţi maghiari absenţi. Să-mi fie iertat, cu acest prilej, să în­ A votat legi, pe care împăratul dela chin câteva rânduri — ca un imn mo­ Viena le-a sancţionat, ca obligatoare dest — ştiinţei şi în special chimiei, pen­ pentru întreg Ardealul, deci şi pentru tru binefacerile aduse omenirii, dar mai maghiari; a trimis deputaţi la senatul ales pentru speranţa ajutorului ce şti­ imperial din Viena, cari au reprezentat inţa va putea şi mai mult aduce în vii­ aci întreg Ardealul, deci şi pe maghiari. torul pe care îl dorim, cu toţii, mai bun! Acelaşi lucru s'ar fi întâmplat şi în Renumitul savant francez Charles dieta dela Cluj: ea ar fi funcţionat şî JRichet, făcând apologia ştiinţei spune: fără români, ba chiar şi fără saşi. „Viitorul omenirei depinde de progresele Mai vine pusă apoi în cumpănă şi îm~ ştiinţei. Cu atât mai rău pentru societă­ prejurarea, că reprezentanţii maghiarilor ţile ce nu-şi vor fi înţeles datoria lor la dieta din Sibiu în cea mai mare parte cea mai mare: să protejeze ştiinţa, adică a lor, erau luaţi din aristocratimea lot, pe oamenii de ştiinţă, să le dea mijloace dintre conţii şi baronii, bogaţi cu lati­ de muncă necesare, căci fiecare adevăr fundii mari, erau deci oameni, cari îşi nou aduce cu sine o ameliorare în soarta puteau permite luxul de a se "trage în omului, o reducere a mizeriilor sale, cu degete cu împăratul, — lucru pe care mai puţină trudă, mai puţine suferinţe,

Şaguna a adresat-o colegului sâu din Blaj în ziua de 1 Noemvrie nou 1866 (s'a publicat în „Telegraful Bomân" numă­ rul 98 din anul 1866), fragment, ce sună , astfel: „...Cât de bine a fost, că în conferenţele noastre dietale din Cluj, s'a desbâtut acea chestiune vitală, ca să intrăm sau nu in dietă? Şi s'a aflat de bine, după desbateri obiectiv ţinute, aşadară fără defăimarea persoanei cuiva, ca sa Intrăm în dietă şi acolo, ca membri at legislatiunii patriei noastre să lucrăm pentru binele ţării noastre şi să apărăm şi interesele naţiunii noastre. Şi cât de bine a fost, că neam dus la dietă, s'a văzut din urmatele manifestaţiuni ale naţiunii întregi, prin jurnale şi adrese de mulţumire. Cât de bine ne-a părut nouă, tuturor, care am fost în acea acţiune, căci încă atunci am simţit în noi toţi cum rezultatul urmat după ac­ ţiunea noastră complinită, ne-a încurajat pe noi la continuarea oricărei acţiuni de apărare a cauzei naiţonale, şi în viitor pe terenul legal!" Putea Şaguna să le scrie şi să le şi publice acestea, dacă nu acesta era ade­ vărul? Acuzele cari i s'au adus şi i se mai aduc din când în când, sunt deci gratui­ te. Şi celce caută să-1 scoată vinovat pe Şaguna pentru atitudinea avută, reco­ mandată (nu impusă!) şi altora, faţă de dieta Ardealului din anul 1865, — nu fac» alta, decât caută pete în soare, ziua la amiaz, când căldura soarelui e mai mare. Cluj, Iulie 19S0. Teodor V. Pă«âtlanU

PROGRESE

ŞTIINŢIFICE

S&in£a şi socie£a£ea d e m â i n e

23

mai puţine lacrimi".*) Marele chimist Berthelot, — al cărui centenar fu sărbătorit în 1927 — adevă­ rat geniu binefăcător al omenirei, spu­ nea: „triumful ştiinţei va ajunge să asi­ gure oamenilor maximul de moralitate şi de fericire; ea e chemată să devină cea mai bună legătură dintre popoare. Idealul pe care ştiinţa modernă îl în­ vaţă rasei omeneşti ar fi să putem rea­ duce vremurile binecuvântate de egali­ tate şi frăţie între oameni, deveniţi so­ lidari prin sfânta lege a muncei!" Tot astfel gândea savantul Metchnikoff — pe care am avut norocul să-1 cu­ nosc la inst. Pasteur din Paris — spu­ nând: „dacă un ideal, capabil să" reu­ nească pe oameni într'un fel de religie a viitorului, e cu putinţă, nu poate fi ba­ zat decât pe principii ştiinţifice. Şi dacă e adevărat — cum se spune adesea — că e imposibil să trăim fără credinţă, aceai) „Apologie de la Biologie", Paris, 1929,

S A T E ,

O R A Ş E ,

REGIUNI

A s p e c ( e

din

M u n f ii

Apuseni*)

( C o n c l u z i i ) Examinând în rezumat problemele economice-culturale ale ţinutului Halmagiului, vom constata pe rând c ă : 1. Numărul populaţiei e în scădere. Diela 1834, de când avem cea mai veche statistică cunoscută, numărul po­ pulaţiei se ridică vertignos dela 9426 suflete până la 21207 în anul 1910. In 1920 s'au numărat 19634, iar în 1927 nu­ mai 19250 suflete. 2) Pomăritul, deşi neglijat în anii războiului, lipsind pepinierele, şi dela războiu încoace, rămâne totuşi un prin­ cipal izvor de câştig, capabil să exporteze chiar în actua» lul stadiu, într'un a n de rod, cea 252 vagoane mere, 32 va­ goane nuci, 166 vagoane prune, u n vagon 10 ton©. Din pru­ ne se extrag într'un an de rod eca 15—16 vagoane ţuică şi eca 4—5 vagoaine magiun. 3) Cultura cerealelor prin expansiunea în terenurile fo­ restiere, ajunge în conflict cu prevederile codului silvic, şi totuşi acoperă abia 20% din trebuinţele locale. Producţia anuală de grâu şi porumb fiind de cea 12402 măji metrice, iar consumul cea. 69.300, trebuesc, deci, importate anual cea. 56.900 măji metrice, adecă 569 vagoane de cereale. 4) Creşterea vitelor, prin exploatarea extensivă numai a păşunilor şi a fânaţelor, ameninţă cu iminenta primejdie •) V a i începutul in „Soc. de Mâine* anul VII. Nrele 17—18 şi 21,

a degradării munţilor, este şi ea în decadenţă. Din 27.481 capete de vite aflătoare în anul 1911, în anul 1927 s'au nu­ mărat taumai 16.700 capete, (bovine 5680, cad 1417, capre 2342, porci 3013, oi 4248). Izgonirea itreptată a pădurilor spre culmi prin desţelinirea coastelor şi păşunatul abuziv al terenurilor recent defrişate, deschide calea torenţilor, po­ tenţează eroziunea, schimbă condiţiile climaterice şi prin aceasta periclitează agricultura nu numai în văile apropiate, ci efectul dezastruos al despăduririi se întinde până depar­ te în inima câmpiei. Cel mai inofensiv şi mai folositor animal ar fi aici oaia, a cărei cultură a fost mai mult neglijată în timpul din ur­ mă din pricina îngălbezirei. 5) Codri de fag şi stejar, odinioară pe o întindere de 40.880 jugăre, 23.526 ha., abia mai oferă spre exploatare în prezent sau în viitorul apropiat 6314 jug., 2364 ha. pă­ dure de fag. Pădurile defrişate înainte cu 10—15 ani nu se pot regenera normal din pricina că populaţia reclamă te­ renurile peintru păşunat. Exploatarea pădurilor s'a început dela 1896, când s'a pus în circulaţie linia ferată Arad-Brad. Până în prezent populaţia a găsit ocazie de muncă în uzinele forestiere, ce se va întâmpla însă dupăce în 2—3 ani vor fi extirpate şi ultimele resturi de păduri? Toate pă­ durile ităindu-se ras şi în scurt interval, vor mai trece cel

jiiiiiiiiiiiiaiiiiiiuiiiiniiiiiiiniiiuiiiiînniiiniiiiiiiHiiiaiiiiiiiiiiiiuiiiiiînni. jniiiiiiiHiDWiiiNiiiiniiiiiiiiiiMOiiiiiiiu s t a n u v a p u t e a fi d e c â t c r e d i n ţ a î n p u ­

terea ştiinţei". Felul cum a cercat unii, în răsboiul cel mare, să folosească descoperirile ştiin­ ţifice in mod egoist, înjosind ştiinţa, spre a domina în mod barbar lumea în­ treagă, va fi făcut desigur pe mulţi sceptici să nu mai creadă în visurile enunţate atât de frumos de Berthelot, Metchnikoff şi Richet! Ştiinţa, ca şi orice ramură a activităţii omeneşti, cere bună credinţă şi slujitori cu suflete curate. Adevăraţii binefăcători ai omenirei, Berthelot ca şi marele Pasteur, desinteresaţi, nu şi-au brevetat minunatele lor descoperiri, — pentru care li se oferea milioane — ci le-au lăsat spre folosul lumii întregi, căci ei credeau că un sa­ vant vrednic de acest nume trebue să-şi (Kmsacre viaţa pentru ameliorarea soar-

tei tuturora, până la cei umili şi sufe­ rinzi! De pe urma binefacerilor descoperiri­ lor marelui chimist Berthelot, agriculto­ rul redă, prin îngrăşăminte, pământului energia scoasă prin recolte; automobi­ listul îşi luminează calea prin farul cu acetilenă; ţăranii, la sate, se servesc de lumânările de stearină; s'a răspândit în oraşe lumina electrică; sexul frumos se bucură de varietatea culorilor de ani­ lină, cu nuanţe încântătoare, pentru r o ­ chii şi pălării; bolnavii au medicamente ce le potolesc durerile; artileria are pul­ berea fără fum, iar inginerii sfredelesc stâncile, pentru tuneluri sau în mine, suprimând obstacolele. Din volumul publicat de societatea „Chimie et Industrie", închinat memo­ riei lui Berthelot, „La grande oeuvre de la Chimie", vedem că viaţa întreagă a

34

omului şi activitatea lui sunt strâns le­ gate de chimie. Cea mai mare parte din fenomenele vieţii, la om, animale şi ve­ getale, sunt transformări şi combinaţii chimice. Foloasele chimiei le vedem în agricul­ tură, alimentaţie, toate ramurile indus­ triei, în medicină, în multe ramuri ale comerţului, etc. E de dorit ca în viitor oamenii de şti­ inţă, şi mai ales oamenii politici cu răs­ pundere, din toate ţările, să-şi pună toate silinţele egoiste, ca pacea dintre popoare să nu mai fie turburată, iar toate roa­ dele bune ale ştiinţei să fie folosite nu­ mai pentru îmbunătăţirea soartei ome­ nirei, care ar trebui să devie ca o fede­ raţie universală, folosind cât mai bine resursele naturale de pe glob. Dr. Dlm. A. Olaru

SOCIETATEA DE MÂINE desvoltare fără să prejudicieze întru nimica conformaţianea şi calitatea solului, a agenţilor climaterici şi estetica generală. îmbunătăţirea păşunilor şi a fânaţelor, forţându-se în­ deosebi creşterea oilor. Exploatarea carierelor de piatră inexhauriabile. Cât priveşte instrucţia poporală, pentru Ţinutul Hăl- * magiulud, se impune mai mulţi ca oriunde crearea şcoalei regionale, care aici trebue să îmbrăţişeze problemele po­ maritului, ale silviculturii, trezind totodată conştiinţa fo­ restieră şi cultul arborelui, peste tot. Şcoala regională o prevede actuala lege şcolară din 1924, cât şi Regulamentul din 1927, astfel: Art. 55 al legii, care defineşte scopul şcoalei primar», indică pe lângă cultura elementară indispensabilă fiecărui cetăţean, şi „Cunoştinţe cu caracter practic utilitar, vari­ ind după necesităţile vieţii locale, felul de ocupaţiune al locuitorilor şi înclinările elevilor". Cunoştinţelor de carac­ ter practic utilitar li se consacră îndeosebi cele trei clase superioare, în care „se stabileşte legătura strânsă dintre şcoală şi viaţă, stimulând interesul şi dând îndrumări pen­ tru una din ramurile de activitate practică: agricultură şi anexele ei, meserie şi comerţ, ţinând seamă de cerinţele re­ gionale etc. Art. 125 al Regulamentului din 1926, se ocupă de execu­ tarea legii în dispoziţiunile ei de caracter practic agricol, or­ donând înfiinţarea grădinilor şcolare prin următoarele: „Fie­ care şcoală va avea lângă ea, sau cât se poate mai în apro­ piere, o grădină şcolară, în care învăţătorii vor face cu şcolarii experienţele şi lucrările practice agricole prevăzute în programa claselor espective. La şcoalele rurale terenul de grădină va avea o întindere de cel puţin a/2 na., etc. Aut. 127 al aceluiaş Regulament mai prevede şi câmpuri de experienţă: „Deosebit de terenul pentru grădina şcolară, fiecare şcoală rurală va trebui să dispună de cel puţin 4 ha. teren de cultură în ţarină". Alt pasaj din acelaş articol: ,,Câmpul de experienţă va fi cultivat sistematic şi raţional de toţi învăţătorii şcoalei împreună cu elevii ultimelor cla­ se, III—IV." Şi: „învăţătorii vor pune în practică, pe câmpul de experienţă toate cunoştinţele folositoare ce trebuesc predate elevilor". Iată, deci, prcoinizafcă şcoala regională chiar în intenţiunea legii în vigoare, o şcoală pusă în serviciul satelor, adusă în legătură cu exigenţele de viaţă ale regiunii, ultima etapă a democratizării instrucţiei poporale. In concluziune, pentru crearea şcoalei regionale, dupăcie opera de construcţii şcolare s'a realizat în mod luxos chiar, dupăce statul susţine Tuni corp didactic cel puţin de douăori mai numeros decât o cere numărul obligaţilor cari de fapt cercetează şcoala, cerem: înfiinţarea grădinilor şcolare şi executarea programei de învăţământ în dispoziţiunile ei de caracter practic uti­ litar. Cu toată opinia nefavorabilă a învăţătorilor, cărora le convine situaţia comodă de azi, precum şi a organelor de control, care se pierd în generalităţi, se pot găsi şi aici terenurile necesare. Dovadă, grădinile întinse ale primării­ lor, ©ari nici nu servesc interesului public, ci sunt menite kuumai de a îmbunătăţi situaţia materială a notari­ lor. Colaborarea armonică a organelor şcolare cu organele administrative, direcţiunea silvică şi camera agricolă, ne-ar putea da pentru Ţinutul Hăljnagiului, fără nord sarcini bu­ getare, şcoala care ne trebuie. (Svftrsit).

puţin 30—40 ani până la regenerarea acestora. Şi şi atunci numai în cazul când vor succede replantările. In urma ex­ ploatării nesăbuite, multe comune sun* lipsite chiar în pre­ zent şi de combustibil. 6) Carierele de piatră lucrează puţin, lipsind iniţiativa de reparare şi complectore a şoselelor şi peste tot îndemnul de construcţie. Celelalte bogăţii ale subsolului n'au fost cercetate. N'au fost studiate nici căderile de apă. Proble­ mă, care pare a fi întârziat, întrucât exploatarea căderilor atârnă de debitul constant al izvoarelor, perturbate azi în funcţia lor de către slăbirea masivelor păduroase. 7) Industria casnică a lemnului pe sfârşite fiind pădu­ rile, este în pieire. 8) Darurile naturii nesilite: vânatul pescuitul, hrănirea turmelor de porci cu ghinda gorunilor şi jirul fagilor, nu mai contează, tot în urma împuţinării şi slăbirii pădurilor. A pierit vânatul nobil, piere şi păstrăvul păraelor de munte, secând cele mai multe izvoare, vara. 9. Cât priveşte învăţământul poporal, sub imperiul ro­ mân avem de înregistrat succese extraordinare faţă de tre­ cut, — privită însă şcoala actuală sub raportul realizării scopului de culturalizare, al satelor, suntem nevoiţi a con­ stata, că suntem încă departe de rezolvarea acestei pro­ bleme. Din 13 scoale cu 15 inv., câte ne-a lăsat stăpâni­ rea ungurească, la 10 ani după Unire funcţionau aici, în 33 comune, 33 şcoli cu 43 înv., pentru 2642 obligaţi la şcoală, dela 7—16 ani. Legea şcolară din 1924, în vigoare şi azi, prevede — ce-i drept — dispoziţiuni foarte salutare privitoare ia în­ văţământul practic-utiMtar, dar ne întrebăm, cred cu legi­ timă indignare: cum se execută în aceste scoale cu clădiri moderne, adeseori vile cochete, programa de caracter agri­ col, neexistând în întreg ţinutul nici o grădină şcolară, ne mai vorbind de câmpul de experienţă, preconizate prin lege? Şcoala, în stadiul de azi, nu se pune în serviciul gos^ podăriilor rurale şi serveşte, deci, prea puţin înălţarea cul­ turală a satelor şi se complace în rolul de a lifera şomeri pentru oraşe. * Din constatările expuse în premise, reiese clar că ac­ tualele mijloace de itraiu ale populaţiei din ţinutul Hălmagiului, afară de pomărit şi industria pietrii, toate sunt, sau pendente de existenţa pădurilor, sau ajung în colizau cu imteresele silviculturii. Rămâne constatat mai departe şi faptul că pădurile acestei regiuni reclamă răgaz pentru re­ facere de cel puţin 30—40 ani. In actuala situaţie, nu folosesc mijloace coercitive ale legii, căci populaţia piere de foamiei dacă nu-şi va păşuna vitele şi nu-şi va extinde culturile în iterenurile forestiere. Ocrotirea pădurilor se va putea realiza în mod uman şi mai cu succes, numai atrăgându-se atenţiunea ţăranului în alte direcţii, prin deschiderea a noui izvoare de câştig şi for­ ţând acele îndeletniciri cari nu genează codul silvic. Dacă trebue să otatrăm în terenurile forestiere de ce să nu intrăm cu pometurile, care îndeplinesc acelaş rol în economia naturii caşi pădurea, în plus mai oferind şi ro­ dul preţios. Neputându-ne gândi la ideia creării unei industrii noui, rămâne, deci, ca ultima raţiune pentru Ţinutul Hălmagiului: Intensificarea pomaritului prin o campanie de reface­ re şi completare a pometurilor, apoi industrializarea şl comercializarea fructelor, care prezintă vaste posibilităţi de

TroianMag®1" »

SOCIETATEA Î)E MÂINE

Discu£ii Industrializarea Orientului

Marii economişti ai lumii stau stupefiaţi şi impasibili în fata în­ torsăturii ciudate ce a luat-o via­ ta economică mondială. Parcă fer­ menţii unor prefaceri necunoscute sunt ascunşi într'un substrat de nepătruns. Ce s'a întâmplat, ce perspective ne aşteaptă? întreagă lumea se sbate în frigu­ rile unor îngrijorări cum foarte rar au mai fost în trecut. Criza bântue deopotrivă în ţările indus­ triale ca şi în cele agricole. Au ajuns statele la o saturaţie de con­ sumaţie şi există o supraproduc­ ţie care ameninţă să nu aibe debuşeuriî Economistul Delaisi nu vede scă­ parea, decât în îndreptarea întregei atenţii spre păturile de jos deşteptate la viată politică şi eco­ nomică. Georges Valois scrie o foarte in­ teresantă prefaţă la studiul lui Stalin asupra planului colectiviză­ rii şi mecafiicizării agriculturii în Kusia în timpul ce'or 5 ani con­ form expunerilor luiGringo, ară­ tând, că masele ţărăneşti în Ru­ sia duc o viată economică mai bună decât sub ţarism. Căci ţa­ rismul chiar dacă producea anual o cantitate enormă de cereale ce se desfăceau pe piaţa Apusului, totuş asta nu însemna că se îmbtmătătia'cât de puţin felul de traiu al păturii rurale; doar ma­ rii proprietari întrebuinţau pen­ tru ei veniturile pe cari le chel­ tuiau în somptuoase voiajuri. As­ tăzi ţărănimea rusească trăeşte eeonomiceşte în condiţii superioare regimului precedent. Cât priveşte România Delaisi observă, că reforma agrară a fost salutară, deoarece prin ea se spo­ reşte puterea de consumaţie a maselor de jos. Aviz industriaşi­ lor! Numai masse cu nivel ridicat de viată, cu posibilităţi materiale înmulţite şi necunoscute până acum vor scăpa Europa de faliment. îŞi dealtfel industrialismul apu­ sean speriat de anchilozarea şi chiar amputarea crescândă prin raţionalizare, este avertizat că nu va putea fi compensat pentru pier­ derile recente decât atintindu-şi privirea asupra teritoriilor virgine ale Orientului. Acolo e câmp enorm de desfacere a produselor uzinelor capitaliste din Europa oc­ cidentală. Delaisi ar avea dreptate dacă sub ochii noştri nu s'ar petrece feno­ menul frapant al rapidei indus­ trializări a Orientului în vădită ostilitate' cu Occidentul.

şi recensii Rusia se industrializează într'un tempo accelerat, dovadă planul gi­ gantic al colectivizării agricole. In India industria autohtoţnă ia con­ curenta violentă cu mărfurile en­ gleze. Vor mai rămâne Apusului atâ­ tea teritorii orientale pentru a le alimenta cu industria sa, când e atât de conştientă necesitatea au­ tohtonă de a-şi crea uzine pro­ prii? O nouă temă de gândit pentru excelentul Delaisi şi pentru toţi salvatorii teoretici ai ruajului eco­ nomic ajuns în pană. Soluţiile dlui Iorga

într'un mare discurs d. Iorga s'a declarat pentru nevoia de a se departiza administraţia tării de toate elementele netrebnice. Bu­ getul s'ar uşura astfel foarte mult şi ar fi de prisos operaţia drasti­ că a curbei de sacrificiu. Cu sinceritatea sa brutală d. Iorga a arătat, că sunt mulţi funcţionari cari nu merită a deţine o situaţie la stat. O seamă din ei sunt unelte ale oamenilor de partid, spionii ce­ lor cari sunt aşteptaţi să vină mâi­ ne la putere. Ei nu se îndeletnicesc decât cu divulgarea actelor oficia­ le. Se ştiu face temuţi şi supor­ taţi fără a li se crea vreo nemul­ ţumire, doar vor fi mâine oamenii zilei, cu merite mari. Sunt apoi protejaţii oamenilor cu influentă, creaturile politicianismului care face atât de enorme ravagii. Şi în fine sunt elemente slabe, biro­ cratizate, pentru cari e păcat că se strică atâta hârtie... Mai este o cla­ să de bărbaţi cu avere personală sau cu zestre adusă dela soţie: aceştia nu prezintă un pericol dacă li se ia slujba, pentrucă este inte­ resul lor vital să nu voiască răs­ turnarea ordinei sociale... Dacă cifre de imperioasă, impla­ cabilă necesitate fiscală au dictat grevările lefurilor funcţionăreşti, indiferent de situaţia familiei şi de aptitudinile profesionale, apoi desigur, că e o datorie a se cerceta cu deamănuntul cele 3—4 soluţii ale dlui Iorga, cari ar provoca în mod vădit o uşurare bugetară. Pentrucă idealul unei politici bu­ getare nu este să striveşti funcţio­ nărimea sub greutatea grijilor ma­ teriale, ci orice slujbă de stat să fie bine plătită pentru a produce un randament cât mai mare. O singură slujbă, însă cu o leafă corespunzătoare. Pe lângă soluţiile imperfecte ale 26.

momentului să se cerceteze neînce­ tat şi cu toată solicitudinea marile soluţii de mântuire şi de durată. Partidele politice şi selecţia valorilor

Sunt necesare partidele politice? Multe şi grele argumente pledează în favoarea existenţii lor. Ele sunt menite să exprime curentele de gândire ce agită opinia publică şi să fie instrumentele vointii popu­ lare. Sunt o supapă de siguranţă în ceasuri grele. Prezintă avanta­ jul extremei simplificări când e vorba de a reprezenta o t a r ă în afară şi în interior. Partidele pot aduce linişte complectă şi pot în­ râuri profund şi binefăcător pros­ peritatea tării. De multeori însă partidele sufăr de defecte grave. Intâiu pentrucă se sfăşie cu cruzime între ele, sapă încrederea poporului în programe şi tocesc simţul de stimă fată de lege şi autoritate. Apoi un mare desavantaj este, că prea adesea partidele cad sub influenta hotărîtoare şi dezastruoasă a unor ele­ mente inculte, violente şi rapace. Câte o asemenea ocultă care se aşează în i)nima partidului imobi­ lizează acţiuni mari de inovaţie şl aruncă la suprafaţă elemente ne­ pregătite. Atunci se primejdueşte tinereţea morală şi sănătatea par­ tidului. Un partid politic trebue să fie într'o continuă posibilitate de a-şi înoi cadrele şi forţele de luptă pen­ tru idealitate, şi să pună zăgaz înfigăretilor de culise cari tind să monopolizeze totul şi să îndepăr­ teze brusc valorile de vocaţie şi profesiune — cum a demonstrat într'un mod atât de magistral d. prof. Rădulescu-Motru în nrul tre­ cut. Orice loc ierarhic şi orice ascen­ siune trebue motivată cu o activi­ tate apreciată de opinia publică în dreptul ei de a cântări şi selecţiona valorile, ori unde s'ar manifesta, în oricare partid politic. Partidul politic trebue să nu re­ nunţe în a exercita neîncetat o frână asaltului mediocrităţilor la­ come şi clientelei de natură prea electorală. Mai ales într'o democraţie veri­ tabilă nici o demnitate publică nu poate fi neacoperită de merit, ta­ lent şi pregătire. Altfel partidele pierd din vigoa­ rea morală care să le creeze şi susţină popularitatea veritabil de­ mocrată, şi care să le garanteze creditul în mulţimile blânde şi cre­ dule, răbdurii şi capabile de orice elan sfânt. Ion Clopote!

SOCIETATEA

DE MÂINE

PAGINI LITERARE

c r i s o r i 1. M. K o g ă l n i c e a n u şi războiul f r a n c o g e r m a n din 1870—71. P r e ţ i o a s a donaţie făcută Bibliotecii din Cluj, de respectabilul boer moldo­ vean George Sion, a r e p r i n t r e bogăţiile ei şi c â t e v a autografe. P a r t e din ele a u fost publicate, unele s â n t î n c ă i n e ­ dite. Cele trei scrisori pe cari le public m a i jos fac p a r t e d i n t r e aceste din u r ­ m ă . P u b l i c â n d u - l e , m u l ţ u m e s c dlui S i ­ on p e n t r u b u n ă v o i n ţ a c e - a a v u t - o d e - a mi-le p u n e l a dispoziţie. T o a t e trei s c r i ­ sorile a u fost t r a n s c r i s e cu ortografia de astăzi. Cea dintâi e de l a Mihail Kogălni­ ceanu. P a r t e a întâi a ei a d u c e câteva a m ă n u n t e de interes biogarafic; p a r t e a dela sfârşit e i n t e r e s a n t ă p e n t r u i n t u i ­ ţia exactă a sensului resurecţiei g e r ­ m a n e î m p o t r i v a F r a n ţ e i în războiul din 1870—71: „ E m s 20 juli (1 August) 1870. Mon cher P r u n c u , 1 ) E u s u n t închis aici, din cauza că tote căile de comunicaţiune s u n t î n t r e b u i n ţ a ­ te p e n t r u t r a n s p o r t u l oştirilor. P r i n u r ­ m a r e n ' a m să pot fi p r e z e n t la darea moşiilor. A m r u g a t d a r pe Coradini ca să ia p e n t r u mine moşiile Sberoie ( ? ) şi Stanireni ( ? ) fiindcă m ' a m o t ă r î t a n u m a i l u a Comana. R o g u - t e d a r înţelege-te cu d â n s u l şi cu toţi ceilalţi ai mei amici, şi faceţi toate chipurile ca s ă r ă m â i e a ceste moşii pe c o n t a m e a . Mă vei î n d a tori foarte m u l t . R o g u - t e f ă - t e p u n t e şi m u n t e spre a isbuti, căci a m m a r e n e ­ voie de aceste moşii c a u n u l ce s u n t h o t ă r î t a - m i c o n c e n t r a t o a t ă a c t i v i t a t e a la u n singur loc, a d e c ă î m p r e j u r u l moşiei mele Rîpile? S p e r â n d î n a m i c i ţ i a şi inteligenţia ta, de î n a i n t e îţi zic mersi Al t ă u d e v o t a t Kogălniceanu. Complimentele mele lui Bălănescu. Ca politică vă s p u n că s u n t în mijlocul u nui popul b e t de e n t u s i a s m . Resbelul a făcut ceea ce n ' a p u t u t face pacea. Ger­ mania este astăzi u n i t ă î n t r ' u n t r u p şi î n t r ' u n suflet şi F r a n ţ u j i i vor a v e a n e ­ voie de l u p t e u r i a ş e s p r e a p u t e a m ă ­ car p u n e piciorul în G e r m a n i a . D e c l a r a ţ i a guvernului n o s t r u de n e u ­ t r a l i t a t e cu s i m p a t i i de r a s ă a s t â r n i t râsele generale". 2. Alecsandri vinde „ D u m b r a v a R o ş i e " tn folosul eliberării Alsaciei şi Lorenei. „ D u m b r a v a Roşie", cunoscutul poem al lui Alecsandri a fost u n a din operele cari

v e c

a u a d u s mai m u l t ă glorie poetului. I n F e b r u a r i e 1872 poemul e r a t e r m i n a t şi poetul conştient de valoarea lui, scria lui Iacob Negruzzi că a r dori să-1 citească într'o şedinţă a J u n i m i i 2 ) — fapt care s'a şi î n t â m p l a t . D a r poemul n a fost citit n u m a i în cercul de sever criticism al J u ­ nimiştilor. I n Aprilie a aceluiaş an î n ­ cepe la Iaşi o acţiune p e n t r u s t r â n g e r e de fonduri p e n t r u eliberarea Alsaciei şi Lorenei, r u p t e de G e r m a n i a lui Bism a r k din corpul F r a n ţ e i . I n acest scop I. V â r n a v - L i t e a n u ţine o conferinţă d e s ­ p r e Doine şi L ă c r ă m i o a r e , M. Ionescu, vorbeşte despre „Năvălirea T ă t a r i l o r " (în înţeles simbolic?), iar în a t r e i a şezătoare V. Alecsandri citeşte D u m b r a v a R o ş i e 3) Publicul v a fi a l e r g a t în n u m ă r m a r e să asculte pe b a r d u l favorit — î n t r u c â t p o e ­ mul n u - i e r a î n c ă cunoscut, p u b l i c â n d u se n u m a i în n r u l de pe Mai al Convor­ birilor L i t e r a r e — a ş a c u m l - a u a s c u l ­ t a t , în acelaş a n şi bucureştenii c ă r o r a poetul îi—1 citeşte într'o şedinţă patro­ n a t ă de însăşi R e g i n a Elisabeta.*) P o e t u l n u s'a m u l ţ u m i t însă n u m a i cu a t â t . E l scoate în aceeaş l u n ă poemul î n ­ tr'o broşură a parte, dedicată „amicu­ lui m e u C. N e g r e " şi—1 vinde în acelaş scop.s) P â n ' a i c i lucrurile s u n t cunoscute. S c r i ­ s o a r e a m a i jos a d r e s a t ă librarului Socec din B u c u r ş t i s p u n e ceva m a i m u l t : că Alexandri dorea ca poemul să se v â n ­ d ă şi'n Ardeal. Se g â n d e a o a r e s ă a d u c ă a m i n t e R o m â n i l o r de dincoace de Munţi, indirect, de eliberarea lor, care v a veni o d a t ă cu a provinciilor franceze? Dar iată

scrisoarea:

„Domnule Socec, T i p ă r i n d u - s e în Iaşi u n mic poem al m e u î n t i t u l a t „ D u m b r a v a roşie", a c ă r u i exemplare s â n t d e s t i n a t e a se vinde în f a v o a r e a subscripţiilor ce se f a c p e n t r u eliberarea teritoriului francez, n u m ă pot a d r e s a în B u c u r e ş t i la a l t ă persoană, m a i bine d e c â t la Dvoastră, p e n t r u r ă s ­ p â n d i r e a broşurelor în R o m â n i a de peste Milcov. — I n î n c r e d i n a ţ r e a că prin r e l a ­ ţiile ce aveţi şi cu Transilvania, s'ar p u t e a vinde u n n u m ă r î n s e m n a t de broşuri în s c u r t timp, vă r o g să b i n e ­ voiţi a v ă î n s ă r c i n a cu a c e a s t ă afacere, iar banii ce se vor a d u n a s ă - i expediaţi la Iaşi, l a a d r e s a p r i n ţ u l u i Alecsandru Ghica.

2) V. Alecsandri, Scrisori, I, publicate de I. Chendi şi Carcalechi, Bucureşti, 1904, p. 59. 3) Ibid. p. X I I —XIII.

*) D u m i t r u P r u n c u , fost Iaşi.

prefect

de

*) Ibid, p. 265. s) Ibid. p. X I I — X I I I .

27

P r i n Dl. P r u n c u l Vă t r i m i t a c u m u n a s u t ă exemplare iar p r i n poştă voiu e x ­ pedia alte şapte sau opt sute, despre a c ă r o r primire veţi binevoi a m ă î n ­ ştiinţa. P r i m i ţ i D o m n u l m e u a s i g u r a r e a stimei şi considerărei mele 7 Maiu 1872, Iaşii. V. Alecsandri, 3. Spiritul lui F . P . Carp. A treia scrisoare, a d r e s a t ă de P . P . Carp aceluiaş D. P r u n c u , este o î n ţ e p ă ­ t u r ă aplicată adversarilor politici ' din p a r t i d u l liberal, de acel m a e s t r u n e î n t r e ­ c u t al genului, care a fost leaderul j u ­ nimist. O r e p r o d u c e m p e n t r u a c e a s t ă c a ­ litate a ei: „Viena, 30(18) Sept. 1883. D r a g ă Mitică, E s will der Spitz a m u n t e r n Stall U n s i m e m e r fort begleiten Doch seines Bellens l a u t e r Schall Beweiss n u r dass wir reiten. Aceste versuri a u fost scrise în limba g e r m a n ă de u n individ, cunoscut sub numele de Goethe. "Versurile d a t e a z ă de v r e o 80 de ani, adevărul cuprins însă în ele e vechiu ca lumea. F i i n d c ă eşti u n o m cu totul f ă r ă p r e v e d e r e s u n t c o n ­ vins că n u ai î n v ă ţ a t n e m ţ e ş t e în t i n e r e ţ a t a şi b a z a t pe a c e a s t ă convicţiune îţi voi spune pe r o m â n e ş t e ce a zis Dl. Gothe. Acest D o m n susţine c ă de c â teori m e r g e m călare căţăii l a t r ă d u p ă noi, d a r că a c a s t a n u dovedeşte decât u n lucru a. d. că m e r g e m călare. Acesta e r ă s p u n s u l m e u la articolul din „Liberalul"«) care n u m ' a s u r p r i n s de fel. î n t r ' u n singur p u n c t a r e „ L i b e r a ­ l u l " d r e p t a t e a. d. c ă evenimentele p o t s ă se desvelească şi f ă r ă concursul m e u ; n u m a i a r fi t r e b u i t să m e a r g ă m a i d e ­ p a r t e cu aplicaţiunea a c e s t u i a d e v ă r şi s ă zică c ă aceleaşi evenimente îşi vor u r m a cursul şi f ă r ă concursul „Liberalu­ lui'. A t â t a m de zis şi a c e a s t a m a i m u l t ca s ă - ţ i scriu ,ţie u n r ă s p u n s scurt, ca să discut lucruri ce n u a u nici o valoare. Ce m a i faci t u ? T e - a i î n t o r s verde dela băi, ori ai nevoie din v r e m e în v r e ­ m e de u n b o r d e u serios? A c e a s t a m - a r interesa mai mult decât literatura lui P a n u şi c a r t e a t a de vizită, care ori c â t de elocinta a r fi ea n u m i - a d a t nici o l ă m u r i r e în a c e a s t ă privinţă. Al t ă u d e v o t a t a m i c P. P. Carp". 6 ) Cotidian liberal, care a p ă r e a în a cel t i m p la Iaşi.

Ion Breazu.

SOCIETATEA DE MÂINE

BULETIN BIBLIOGRAFIC IX.

( _ţ ffi*)

STATISTICA. ECONOMIE POLITICĂ. ... LEGISLAŢIE. DREPT. POLITICA :.&»•

Smile Life

When life gives you a hundred reasons to cry, show life that you have a thousand reasons to smile

Get in touch

© Copyright 2015 - 2024 PDFFOX.COM - All rights reserved.