TEZĂ DE DOCTORAT Rezumat - Doctorat ASE [PDF]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

Şcoala doctorală de Finanţe

TEZĂ DE DOCTORAT Rezumat Liliana Nicoleta E. SIMIONESCU

Titlul tezei de doctorat: RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ȘI PERFORMANȚA FINANCIARĂ A COMPANIILOR

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Dalina DUMITRESCU

Bucureşti, 2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI Consiliul pentru Studii Universitare de Doctorat Şcoala Doctorală de Finanţe

RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ȘI PERFORMANȚA FINANCIARĂ A COMPANIILOR

Liliana Nicoleta E. SIMIONESCU

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Dalina DUMITRESCU

Bucureşti, 2016

CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL 1 ISTORIA ȘI EVOLUȚIA SOCIALĂ CORPORATIVĂ

CONCEPTULUI

DE

RESPONSABILITATE

Introducere 1.1

Responsabilitatea socială corporativă-istorie şi evoluţie

1.2

Perspective teoretice privind responsabilitatea socială corporativă

1.2.1

Teoria stakeholderilor

1.2.2

Teoria contractului social

1.2.3

Teoria legitimității

1.2.4

Etica în afaceri

Concluzii

CAPITOLUL 2 DEFINIȚII ȘI CONCEPȚII CORPORATIVE

ALE

RESPONSABILITĂȚII

Introducere 2.1

Concepţii şi definiţii ale responsabilității sociale corporative

2.2

De ce investesc companiile în responsabilitatea socială corporativă?

2.2.1

Determinanți ai responsabilității sociale corporative

2.2.2

Beneficiile implementării responsabilității sociale corporative 3

SOCIALE

2.3

Responsabilitatea socială corporativă şi termenii asociați

2.3.1

Performanţa socială corporativă (PSC)

2.3.2

Responsabilitatea Socială Corporativă

2.3.3

Cetăţean corporativ (CC)

2.3.4

Receptivitatea socială

2.3.5

Dezvoltarea durabilă și responsabilitatea socială corporativă

2.4

Responsabilitatea socială corporativă şi performanţa financiară a companiilor

2.4.1

Măsurarea responsabilității sociale corporative

2.4.2

Măsurarea performanţei financiare a companiilor

2.4.3

Metodologii de măsurare a responsabilității sociale corporative

2.4.4

Rezultatele cercetărilor empirice privind relaţia dintre responsabilitatea socială corporativă și performanţa financiară a companiilor

2.5

Literatura privind metodologia studiului

2.5.1

Dezvoltarea unui cadru conceptual de responsabilitate socială corporativă

2.5.2

Dezvoltarea unui indice de responsabilitate socială corporativă

2.5.3

Studii privind relaţia dintre responsabilitatea socială corporativă şi performanța financiară a companiilor

Concluzii

CAPITOLUL 3 RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ȚĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE Introducere 3.1

Responsabilitatea socială corporativă în țările în curs de dezvoltare

3.2

Rolul companiilor în societate 4

3.3

Practici de responsabilitate socială corporativă

3.4

Perspective teoretice a responsabilității sociale corporative

3.5

Practici de responsabilitate socială corporativă comune între ţările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare

3.6

Responsabilitatea socială corporativă în țările din Centrul și Estul Europei

Concluzii

CAPITOLUL 4 RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ROMÂNIA 4.1

Contextul economic românesc

4.2

Activități de promovare a responsabilității sociale corporative în România

4.3

Practici de responsabilitate socială corporativă în România: zonele principale de activitate, bariere și potențiale soluții

Concluzii

CAPITOLUL 5 METODOLOGIA CERCETĂRII 5.1

Descrierea bazei de date și metodologia cercetării

5.2

Motivația cercetării

5.3

Ipotezele studiului

5.3.1

Ipotezele studiului pentru analiza empirică

5.3.2

Ipotezele detaliate ale cercetării

5.4

Baza de date

5.5

Dezvoltarea chestionarului 5

5.6

Măsurarea performanței în domeniul activităților de responsabilitate socială corporativă (RSC)

5.7

Măsurarea performanței financiare a companiei (PFC)

5.7.1

Variabile de cercetare. Variabile Independente și Dependente

5.7.2

Variabile de control

5.8

Metodologia de cercetare

5.8.1

Metodologia de cercetare privind prelucrarea datelor din chestionar. Realizarea indicelui de responsabilitate socială corporativă

5.8.2

Metodologia de cercetare privind prelucrarea datelor din chestionar. Realizarea scorurilor de responsabilitate socială corporativă

5.8.3

Examinarea relației dintre performanţa financiară a companiilor și indicii și scorurile de responsabilitate sociale corporative

5.9

Metodologia de cercetre pentru analiza cu date de tip panel

5.9.1

Analiza datelor de tip panel

5.9.2

Regresia cu date de tip panel

5.9.3

Tehnici de estimare a modelelor - Tipuri de modele de regresie cu date de tip panel

5.9.4

Efecte Fixe sau Efecte Aleatoare

5.10 Modele empirice ale cercetării Concluzii

CAPITOLUL 6 INTERPRETAREA ȘI ANALIZAREA REZULTATELOR EMPIRICE 6.1

Interpretarea rezultatelor empirice privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanţa financiară a companiilor cu datele de tip panel

6.1.1

Descrierea bazei de date

6.1.2

Analizarea rezultatelor modelelor de regresie folosind date de tip panel privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei 6

6.2

Interpretarea rezultatelor empirice privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei folosind datele din chestionar

6.2.1

Analizarea

rezultatelor

empirice

folosind

scoruri

privind

relația

dintre

responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei 6.2.2

Analizarea rezultatelor empirice cu indici privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei

Concluzii

CONCLUZII Bibliografie Lista tabelelor Lista figurilor Lista anexelor Anexe

Cuvinte cheie: Responsabilitatea socială corporativă, performanţa financiară a companiilor, România, companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, indice al responsabilităţii sociale corporative, tări în curs de dezvoltare

7

Rezumat În ultimii ani, responsabilitatea socială corporativă a devenit un subiect tot mai intens discutat în comunitatea academică datorită efectelor pe care le produc activitățile din mediul de afaceri asupra angajaților, clienților, autorităților, societății, partenerilor de afaceri, investitorilor, mediului înconjurator și comunităților locale. În acest sens, un număr tot mai mare de companii urmăresc, prin eforturi susținute, includerea practicilor de responsabilitate socială corporativă în strategiile lor de afaceri. Aceste practici sunt adoptate de companii în mod voluntar. Costurile practicilor de responsabilitate socială sunt suporate de către firme. Companiile conștientizează tot mai mult faptul că trebuie să accepte responsabilitatea privind impactul activității lor de afaceri asupra tuturor părților interesate și să sprijine, prin acțiuni voluntare, comunitățile unde acestea își desfășoară activitatea economică (McWilliams și Siegel, 2001). Responsabilitatea socială corporativă (RSC) există în practicile de afaceri de o periodă îndelungată de timp. Cu toate acestea, numai unele companii au ales să joace un rol mai activ în promovarea politicilor de reponsabilitate socială corporativă. Adoptarea acestor practici de responsabilitate socială se face fie datorită presiunii venite din partea guvernului și a societății, fie datorită beneficiilor acestor practici asupra companiilor. Astfel, responsabilitatea socială încurajează companiile să echilibreze responsabilitățile sociale și cele de mediul înconjurător cu profitul. Prin urmare, maximizarea profitului sau creșterea cotei de piață continuă să reprezinte un obiectiv principal pentru companii, însă acestuia încep, în tot mai mare măsură, să li se alăture și altele care să ducă la efecte sinergice. Aceste obiective trebuie să ia în considerare și efectele deciziilor de afaceri asupra părţilor interesate-stakeholderilor. Dezvoltarea relației dintre companii, stat și societate din ultimele două decenii a condus la creșterea presiunii asupra mediului de afaceri pentru a depune eforturi serioase în adoptarea și / sau implementarea unei game largi de activități de responsabilitate socială corporativă (Edenkamp, 2002). Interesul tot mai crescut față de RSC a atras atenția cercetătorilor și a mediului de afaceri privind legitimitatea și efectele acesteia asupra performanței companiilor. Un rol important în performanța financiară a unei companiilor îl joacă stakeholderii acesteia. Astfel, companiile au adoptat practici de RSC în domenii non-fiscale cum ar fi drepturile omului, protejarea mediului înconjurător, contribuții (sponsorizări și acțiuni filantropice) corporative, dezvoltarea comunităților 8

locale și probleme legate de/la locul de muncă. Companiile care implementează activități de RSC în strategia lor de afaceri pot benefia de consolidarea loialității clienților datorită creșterii stimei acestora față de companie (Fiori et al., 2007), creșterea imaginii și a reputației companiei (Dowling, 2002), avantaj competitiv (Porter și Kramer, 2002), atragerea și menținerea celor mai buni angajați (Turban și Greening, 1997). Astfel, companiile care adoptă practici de RSC își pot crește performanța financiară. Companiile care implementează în strategia lor de afaceri RSC, adoptă practici diferite de responsabilitate socială. Câțiva dintre factorii care influențează decizia companiilor în adoptarea activităților de RSC sunt următorii: dimensiunea companiei, cultura organizațională, cerințele stakeholderilor, condițiile pieței muncii, industria în care compania operează, zona geografică unde compania își desfășoară activitatea economică, etc. În literatura de specialitate este subliat și faptul că practicile de RSC creează costuri suplimentare pentru companii. Dacă aceste costuri nu produc elemente pozitive care să reflecte un plus al performanței companiei, atunci aceste costuri pot afecta rezultatelecompaniei care poate determina un dezavantaj competitiv (Agarwal, 2008). Prin urmare, activitățile de RSC continuă să stârnească îndoieli dacă astfel de inițiative pot conduce la o performanță mai bună a companiei și dacă reprezintă o sursă de avantaj competitiv susținut. În literatura de specialitate legătura dintre activitățile de RSC și performanța companiilor a fost cercetată din perspectiva teoriei stakeholderilor, teoriei maximizării profitului, teoriei legitimității și teoriei contractului social. Lipsa unei definiții unanim acceptate a conceptului de RSC cât și a unor norme, reglementări și metodologii de studiu au condus la rezultate diferite în ceea ce privește analiza relației dintre RSC și performanța financiară a companiei. Divergențele privind rezultatele empirice își au baza în perspective variate cum ar fi: folosirea unor variabile de control și a unor perioade de timp diferite; lipsa considerării unor variabile precum industria în care compania își desfașoară activitatea sau a numărului de ani de la listare a companiei la o bursă de valori (pentru companiile listate); dimensiunea eșantionului analizat; indicatorii folosiți pentru caracterizarea performanței financiare a companiilor și metodologia abordată pentru studiul empiric. Interesul pentru căutarea unei teorii și multitudinea rezulatelor cercetărilor din ultimii 30 de ani nu au crescut doar baza de date în literatura de specialitate cu diferitele rezultate teoretice și empirice, ci au condus totodată și la acumularea diferitelor perspective care îndepărtează tot mai mult de la imaginea de ansamblu a conceptului de RSC (Margolis și Walsh,2003). 9

Motivaţia realizării cercetării. Conceptul de RSC a fost dezvoltat în Statele Unite ale Americii (Maignan și Ralston, 2002). Practicile de RSC au fost fundamentate și îndelung folosite de companiile din țări dezvoltate precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Canada. Este neclar însă dacă aceste practici de RSC pot fi transpuse cu ușurință și în țările în curs de dezvoltare. Majoritatea studiilor care analizează relația dintre RSC și performanța companiilor sunt realizate pe cazul țărilor dezvoltate și prea puține studii au fost făcute pe cazul țărilor în curs de dezvoltare. Importanța RSC în țările în curs de dezvoltare este discutată de câțiva autori în literatura de specialitate. Practicile de RSC în țările în curs de dezvoltare îmbunătățesc nivelul de trai al societății (Jamali, 2007), contribuie la dezvoltarea economică (Chapple și Moon 2005), adresează și soluționează probleme sociale și de mediu precum drepturile omului, poluarea mediului și problemele de la locul de muncă cu care angajații se contruntă (Dumitrescu et al. 2015). În literatura de specialiate au fost identificate decalaje și lipsuri în cercetarea privind implementarea practicilor de RSC între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare (Dumitrescu și Simionescu, 2014). Astfel, diferitele practici de RSC care includ cultura și obiceiurile tradiționale din țările dezvoltate, nu sunt aplicabile și în țările în curs de dezvoltare precum România. Practicile de RSC pot diferi nu numai de la o țară la alta dar chiar și în cadrul aceleiași țări. Scopul companiilor este de a-și crește performanța financiară. Dacă aceste organizații se angajează în activități de RSC, pot soluționa și unele probleme sociale și de mediu și își pot îmbunătăți și performanța financiară pe termen lung. Astfel, prezenta lucrare de doctorat subliniază că prin RSC trebuie să fie adresate probleme care interesează cu adevărat stakehoderii și care să alinieze obiectivele companiei cu cerințele acestora (ale stakeholderilor) ținându-se cont de contextul economic și cultural al țării. Cercetătorii din țările în curs de dezvoltare au început să examineze acum conceptul de RSC în profunzime, îndeosebi practicile care pot fi implementate în aceste țări și mai ales dacă aceste practici aduc beneficii pozitive/ profit companiilor. Cu toate că diferiți stakeholderi au pus presiune asupra companiilor să adopte și să pună în aplicare RSC în țările în curs de dezvoltare, multe companii însă nu au suficiente cunoștințe pentru a implementa sau a actualiza activitățile de responsabilitate socială corporativă (UNDP, 2006). Un alt impediment în punerea în aplicare a activităților de RSC îl constituie lipsa unei înțelegeri a managerilor cu privire la beneficiile/avantajele conceptului. Prin urmare, se constată o lipsă a informației cu privire la aplicabilitatea și beneficiile/avantajele RSC în țările în curs de dezvoltare. 10

Problemele prezentate mai sus sunt direct relevante și pentru România, o țară în curs de dezvoltare situată în Sud-Estul Europei Centrale. Reformele economice și politice inițiate de România după căderea regimului comunist în anul 1989 au condus la aderarea țării la Uniunea Europeană în anul 2007. Cu toate că practicile de RSC nu sunt un fenomen nou pentru companiile din România, acestea sunt puternic influențate de perioada de tranziție a țării. În acest sens, prezenta lucrare științifică își propune să identifice practicile de RSC existente și să analizeze beneficiile/avantajele acestora investigând performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti care implementează astfel de activități. Practicile de RSC sunt deja implementate de un număr de companii listate la Bursa de Valori Bucureşti din diferite domenii de activitate economică. O parte dintre aceste companii raportează activitățile lor de responsabilitate socială corporativă. Deoarece raportarea practicilor de RSC de către firme nu este obligatorie, iar la Bursa de Valori Bucureşti nu se raportează un indice al RSC, puține lucrări de până acum au putut identifica cu exactitate ce reprezintă acest concept în contextul românesc și dacă într-adevăr companiile implementând aceste activități iși crec performanta in general si cea financiară in special. Prin urmare, se identifică o cercetare insuficientă in acest plan și o nevoie acută pe cazul României, respectiv pentru companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, în ceea ce privește analiza relației dintre RSC și performanța companiilor. Spre deosebire de puținele studii care au analizat această relație pe cazul României, studiul de față realizează în premieră un indice și un scor al RSC, analizează care dintre practicile de RSC influentează performanța companiei și oferă un model al RSC ținând cont de contextul românesc pornind de la o definiție proprie a conceptului. Prin urmare, prezenta lucrare științifică abordează toate aceste elemente dezvoltând un cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti. Astfel, motivația cercetării curente este de a examina relația dintre RSC și performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti, contribuind la dezbaterile curente din literatura de specialitate oferind și evidențe empirice pe cazul României. Scopul și obiectivele lucrării curente. Scopul general urmărit de prezenta lucrare științifică este dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti analizând gradul de utilizare și înțelegere a conceptelui de RSC de către acestea, cât și nivelul de integrare a practicilor de RSC în strategia de afaceri pentru a răspunde la următoarea 11

întrebare de cercetare: Influențează RSC performanța financiară a companiilor listate la la Bursa de Valori Bucureşti? Astfel, obiectivele principale ale cercetării curente le reprezintă identificarea relației dintre RSC și performanța financiară a companiilor (PFC) listate la Bursa de Valori Bucureşti astfel: 1. Examinarea relației dintre RSC și PFC din punct de vedere empiric. 2. Dezvoltarea unui indice (IGRSC) și a unui scor global al RSC (SGRSC) pentru companiile listate la la Bursa de Valori Bucureşti. 3. Examinarea practicilor și a modului în care acestea influențeză performanța companiilor. Obiectivele specifice avute în vedere pentru fundamentarea indicilor și a scorurilor specifice au fost:  Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind angajații companiei  Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind clienţii companiei,  Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind mediului înconjurător,  Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind comunităţile locale,  Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind educaţia,  Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind sănătatea. În raport cu scopul propus și obiectivele de cercetare asumate în cuprinsul prezentei lucrări se regăsesc următoarele rezultate: - definirea conceptului de RSC pentru țările în curs de dezvoltare, - dezvoltarea unui indice și a unui scor global al RSC pentru companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, - folosirea unor metode cantitative variate în fundamentarea indicelui și a scorului global al RSC pentru a compara rezultatele - realizarea unor indici și a unor scoruri specifice pentru fiecare tip de practică de RSC implementată de companiile din eșantionul analizat, - analizarea și evaluarea performanței financiare a companiilor listate la BVB folosind indicii și scorurile specifice realizate, - fundamentarea unui model teoretic al RSC în relație cu diferitele metode de măsurare a performanței financiare a companiilor cât și cu diversele practici de responsabilitate socială, - validarea empirică a modelului teoretic propus. 12

Importanţa şi noutatea temei. Prezenta cercetare științifică aduce mai multe contribuții originale în literatura de specialitate. Este prima investigație completă a relației dintre RSC și performanța companiilor listate în România. Mai mult, scopul acestei cercetări științifice nu este de a generaliza RSC la un nivel global, ci s-a încercat dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC, dezvoltarea unui indice de măsurare a RSC, cât și indici specifi pentru diferitele practici de RSC susținând astfel obiectivul principal al cercetării cu rezultate detaliate. În plus, prezenta teză de doctorat propune un model al relației dintre RSC și performanța companiilor validat prin metode empirice. Studiile anterioare au analizat RSC atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare, însă prea puțin a fost cercetată relația dintre RSC și performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti. Prin urmare, această lucrare științifică se alătură celor care au contribuit la dezvoltarea literaturii de specialitate a RSC în România, aducînd o contribuție inovatoare atât în plan metodologic cât și a validărilor empirice. Cercetarea curentă examinează relevanța diferitelor variabile frecvent folosite în explicarea și identificarea tipului de relație dintre RSC și performanța companiilor. Astfel, diferitele metodologii de cercetare folosite în prezenta lucrare științifică contribuie în mod semnificativ la modalitatea de cercetare a RSC în România. În validarea ipotezelor chestionarului construit de autoare în cadrul cercetarii și a modelului de RSC propus, s-au fundamentat indici specifici folosind matricea tetracorică cu ajutorul soft-ului specializat de cercetare și analiză statistică a dateorSTATA. Din cunoștințele autorului aceasta este prima lucrare care folosește o astfel de matrice pentru a dezvolta un indice al RSC cât și indici specifici pentru practicile de RSC. Utilizarea diferitelor metode empirice și încorporarea metodelor calitative cu cele cantitative, reprezintă noutatea prezentei cercetări științifice. Utilitatea rezultatelor. Cercetarea curentă are o contribuție practică semnificativă pentru domeniul RSC deoarece conține rezultate econometrice care sprijină strategiile de aplicare și politicile adecvate de RSC. Rezultatele empirice au fost obținute din analiza datelor de regresie folosind datele de tip panel, iar analiza politicilor de RSC au fost identificate prin dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC rezultând în fundamentarea unui indice pentru RSC. Nevoia unui indice al RSC este subliniată și în literatura de specialitate pentru a putea fi analizată mai bine relația dintre activitățile de RSC și performanța companiilor (Ruf et al. 2001). Mai mult, datorită fundamentării indicelui de RSC companiile pot fi clasificate în funcție de gradul de aplicare sau adoptare a 13

practicilor de responsabilitate socială. În România, clasificarea companiilor cotate la BVB în funcție de un indice calculat al RSC care să includă sectoarele de activitate pe care companiile consideră să le implementeze sau în jurul cărora își concentrează activitățile de responsabilitate socială, nu a mai fost realizată până acum. Majoritatea studiilor de până acum au analizat relația dintre RSC și performanța companiilor considerând drept variabilă proxy pentru măsurarea RSC diferite rate de rentabilitate sau o variabilă dummy. Și în acest sens, literatura de specialitate subliniază importanța unei definiții clare a RSC, realizarea unui cadru conceptual al RSC pentru a analiza în mod corect impactul politicilor și practicilor de RSC asupra performanței unei companii (Rodríguez, et al.,2006). Prin urmare, se poate spune că cercetarea curentă a examinat relația dintre RSC și performanța companiilor răspunzând unor întrebări

sau deziderate formulate

în literatura de

specialitate, oferind o definiție, un cadru conceptual și chiar un model al RSC pentru companiile listate la la Bursa de Valori Bucureşti, inclusiv un clasament al acestora din perspectiva aplicării sau adoptării practicilor de RSC. Toate acestea reprezintă un instrument important pentru companii pe care să îl foloseacă în luarea deciziilor de afaceri. Mai mult, cadrul conceptual și modelul de RSC propus pot fi continuate de cercetători pentru a analiza sau pentru a completa înțelegerea conceptului de RSC pentru mediul românesc de afaceri sau cel al altor țări în curs de dezvoltare. În plus, indicele de RSC poate ajuta companiile și stakeholderii în promovarea și chiar întelegerea mai bună a activităților de RSC adoptate de către firme. Teza de doctorat este structurată pe șase capitole urmate de concluzii şi recomandări formulate sub forma unor viitoare direcţii de cercetare. Capitoulul 1 intitulat Istoria și evoluția conceptului de responsabilitate socială corporativă, evidenţiază faptul că modelul de RSC dezvoltat în concordanţă cu practicile din Statele Unite ale Americii, Europa şi restul lumii occidentale nu poate fi aplicat şi în ţările în curs de dezvoltare. Înaintea aplicării unui model de RSC, companiile trebuie să ţină cont de cultura, obiceiurile, tradiţiile, nivelul de dezvoltare al ţării respective şi de nevoile stakeholderilor. În plus, companiile prin principiile, politicile şi procesele activităților de responsabilitate socială trebuie să răspundă şi așteptărilor economice, juridice, etice şi discreţionare pe care corporaţiile le au faţă de societate.

14

Analizând diferitele perspective teoretice din literatura de specialitate privind RSC, respectiv teoria stakeholderilor, a legimităţii şi a contractului social, prezenta cercetare evidenţiază faptul că teoria stakeholderilor poate fi considerată o teorie a RSC. Una dintre limitările teoriei stakeholderilor este neconsiderarea stakeholderilor care reprezintă mediul înconjurător, respectiv stakeholderii ”muţi”. Demersul integrării acestui tip de stakeholderi este criticat în literatura de specialitate, deoarece s-a considerat că stakeholderii se referă numai la grupuri de indivizi sau indivizi luaţi în particular. În acest sens, lucrarea științifică identifică printre teoriile de etică principiul bazat pe drepturi morale și legale conform căruia dreptul fundamental al omului nu pot fi ignorat doar din considerente de utilitate. Drepturile morale şi cele legale ale indivizilor sunt afectate de o companie în urma continuării / derularii unei acţiuni care îi afectează negativ. Companiile prin activităţile lor economice nu respectă dreptul la viață al omului dacă nu protejează mediul înconjurător şi dacă nu limitează folosirea resurselor naturale fără de care nu pot exista. Prin urmare şi mediul înconjurător, respectiv stakeholderii ”muţi” sunt esenţiali în considerarea modelului de RSC. Capitolul 2 intitulat “Definiții și concepții ale responsabilității sociale corporative” trece în revistă definițiile existente în literatura de specialiate privind RSC și arată că o definiţie unanim acceptată nu a fost confirmată până acum deoarece noi dimensiuni sunt necesare adăugării definiţiei RSC. Prezenta lucrare de doctorat identifică şase dimensiuni de cercetare privind impactul activităților de RSC și performanța financiară a firmei respectiv angajaţii, clienţii, mediul înconjurător, comunităţile locale, educația și sănătatea. Prin urmare, cercetarea științifică defineșfică

deptul de RSC din perspectiva țărilor în curs de dezvoltare, cu precădere pentru

companiile a căror activitate economică se desfășoară în România. Această teză de doctorat definește RSC ca fiind un angajament întreprins de către companii în mod voluntar pentru a răspunde, la un moment dat, aşteptărilor angajaţilor, clienţilor, mediului înconjurător, comunităţilor locale cât și angajamentului privind susținerea performanțelor în educaţie şi sănătate, urmărind creşterea performanţei financiare pe termen lung, dar și o dezvoltare durabilă a afacerilor. Altfel, efectele activităților de RSC determină strategia investițională aferentă proiectelor de tip RSC. 15

Mai mult, prezenta cercetare științifică susține că un singur model de RSC nu poate fi aplicat de către toate companiile care își desfășoară activitățile economice în diferite țări. În acest sens, este important să fie analizate raționamentul, practicile și impactul RSC asupra unei societăți sau comunități locale, înainte de a dezvolta sau de a angaja o metodologie prin care se vrea determinarea câștigurilor financiare în relație cu diferitele inițiative privind adoptarea/ implementarea practicilor de RSC. Prin urmare, lucrarea de doctorat identifică o nevoie acută a dezvoltării unei metodologii de fundamentare a unui indice privind practicile de RSC pentru firmele care fac studiul de caz al tezei de doctorat, respectiv companiile listate la Bursa de Valori București. Mai mult lucrarea științifică identifică modelul de regresie cu date de tip panel ca fiind potrivit pentru analiza empirică. Capitolul 3 intitulat “Responsabilitatea socială corporativă în țările în curs de dezvoltare” evidențiază faptul că standardele şi principiile RSC elaborate de ţările occidentale nu pot fi aplicate/ utilizate în mod direct de țările în curs de dezvoltare. În schimb practicile de RSC pot fi modificate în așa fel încât să se potrivească contextului economic, nevoilor și cerințelor stakeholderilor din ţările în curs de dezvoltare. În acest sens, în literatura de specialitate s-a arătat că practicile de RSC adoptate de companii în ţările în curs de dezvoltare variază considerabil de la o țară la alta. Prin urmare, nu există un singur model al RSC, acesta este dependent de factorii naţionali ai fiecărei ţări în parte. În ultima parte a capitolului 3, lucrarea științifică s-a concentrat pe RSC din țările din CEE. Cu toate că România face parte din grupul țărilor din CEE, aceasta nu s-a regăsit printre studiile organizațiilor internționale care au analizat RSC comparând practicile de responsabilitate socială a companiilor a șase țări din CEE. Capitolul a identificat următoarele: - Practicile de RSC evidențiază o cultură corporatistă orientată spre piața de capital și competivitate. Această cultură identifică rolul logic al companiilor ca fiind unul economic și rațional, și nu în esență social sau altruist. - Conceptul de comportament responsabil social se referă la conformitatea cu reglementările în vigoare, un comportament etic, protejarea mediului înconjurător și a sănătății angajaților, abordarea preocupărilor stakeholderilor, să fie transparenți privind taxelor, și profitul companiei. 16

plata impozitelor și

- Companiile sunt principalii agenți ai schimbării privind RSC, acestea aliniindu-se ele însele la practici de afaceri responsabile social sub presiunea pieței. - Companiile transnaționale au fost de cele mai multe ori factorul cheie al implementării activităților de RSC în strategiile de afaceri ale coporațiilor. - Decalajele și lipsurile în practicile de RSC sunt următoarele: ONG-urile și mass media au capacitate redusă de a pune presiune pe mediul de afaceri și guverne. Companiile străine și cele multinaționale sunt cele care adoptă practici de RSC în țările din CEE, însă acestea importă propriile modele de RSC. Responsabilitatea socială în țările din CEE nu este foarte dezvoltată datorită recentelor trasformări politice și sociale precum și a privatizării defectuase a companiilor deținute de stat. Implicarea guvernelor în problemele și activitățile de RSC în țările din CEE arată o preocupare față de acest concept, însă nici unul nu crează cu adevărat măsuri incitative în privința acestui subiect. Guvernele acestor țări nu au o politică explicită privind promovarea RSC. Această atitudine este o politică relativ pasivă sau o orientare politică detașată în ceea ce privește RSC. - Barierele principale în adoptarea practicilor de RSC sunt următoarele: costurile totale, lipsa unor reglementări adecvate și a unei legături cu performanța financiară a companiei. - Acțiunile care ar putea promova practicile de RSC sunt următoarele: stimulente fiscale care ar ajuta la depășirea costurilor de către companii, responsabilizarea autorităților locale (nu guvernele naționale) pentru a ajuta la problemele adresate sau cu care companiile se confruntă în bunul mers al afacerilor, recunoașterea națională atunci când sunt identificate bune practici în materie de RSC - Strategiile naționale de RSC cât și planurile naționale de promovare, dezvoltare a RSC. Responsabilitatea socială în țările din CEE este încă înțeleasă ca fiind doar o activitate filantropică (de caritate) corporatistă, sau de relații publice / de marketing. Capitolul 4 intitulat “ Responsabilitatea socială corporativă în România” analizează rezultatele chestionarului dezvoltat de prezenta teză de doctorat cu privire la practicile de RSC a companiilor din România listate la Bursa de Valori București. Comparând cu studiile anterioare cercetarea științifică a ajuns la următoarele concluzii: - RSC în România este un fenomen relativ nou, puternic influențat de sistemul socialist și de perioada de tranziție. 17

- Activitățile de RSC erau practicate încă din perioada socialistă însă nu erau integrate în strategia de afaceri. Companiile nu știau cum pot implementa practicile de CSR în strategia lor de afaceri în așa fel încât să fie eficiente, responsabile social și să realizeze în același timp performanța financiară. - Perioada economică dificilă a tranziției nu a creat un mediu favorabil pentru societate sau pentru comunitățile locale privind dezvoltarea/promovarea/implementarea practicilor de RSC. - Îmbunătățirea cadrului legalativ, stabilizarea economiei și controalele din partea autorităților privind impactul activității economice a companilor asupra mediului înconjurător, au dus la orientarea treptată a companiile către strategii pe termen lung. Prezenta cercetare științifică a identificat, în urma rezultatelor chestionarului, numeroase provocări care continuă să existe cu privire la următoarele aspecte: - Creșterea gradului de conștientizare a importanței RSC și abordarea integrării/adoptării practicilor de RSC în activitatea de bază a afacerii companiei. - Majoritatea companiilor care au răspuns chestionarului nu aplică normele recomandate de organizațiile internaționale (respectarea drepturilor omului, respectarea stakeholderilor, transparență, etică, aderarea la dreptul internațional cutumiar). Acestea în schimb adoptă standarde internaționale cu privire la mediul înconjurător, calitatea produselor și a serviciilor. - Creșterea gradului de conștientizare a nevoilor și beneficiilor asociate cu încorporarea practicilor de RSC în obiectivele și activitățilede afaceri pentru a asigura succesul durabil. - Creșterea transparenței, monitorizarea și evaluarea impactului implementării practicilor de RSC asupra tuturor stakeholderilor. Companiile care au înțeles, aplicat și implementat cu succes practici de RSC în strategiilor lor de afaceri s-au axat pe următoarele domenii de acțiune: - RSC în domeniul resuselor umane, - Antreprenoriatul social, - Raportarea practicilor de RSC, - Responsabilatea față de clienți (sau consumul responsabil).

18

Capitolul 5 intitulat ”Metodologia cercetării ” prezintă detaliat instrumentele de cercetare și metodele empirice folosite de prezenta lucrare științifică. Scopul dezvoltării unui cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la BVB a fost pentru a răspunde la următoarea întrebare de cercetare: Influențează RSC performanța financiară a companiilor listate la BVB? Astfel, obiectivul central al prezentei lucrări de cercetare l-a constituit analizarea relației dintre performanța financiară a companiei (PFC) și RSC din punct de vedere empiric. De asemenea, prezenta lucrare cercetează detaliat care dintre politicile duse de companii sub forma acțiunilor de RSC influențează PFC. Prin urmare, lucrarea curentă a investigat efectele acțiunilor de RSC dintr-o perspectivă multidimensională, respectiv influențele politicilor de RSC, respectiv față de angajați, clienți, mediul înconjurător, comunitățile locale, și activități sociale în relație cu educația și sănătatea asupra PFC. Variabilele utilizate în modelele de regresie au fost următoarele: - variabilele dependente: ROA, ROE, ROIC, EPS, PBV, RLC; - variabilele independente: RSC (varibilă dummy, SGRSC și IGRSC), și scorurile și indicii specifici ai RSC; - variabilele de control: gradul de îndatorare (datoriile pe termen lung raporate la capitalurile proprii ale companiei, datoriile totale ale companiei raportate la capitalurile proprii cât și totalul activelor raportat la capitalurile proprii ale companiei) și dimenisunea companiei (numărul total de angajați și total active). În acest sens, pentru o înțelegere cât mai completă privind analizarea relației dintre RSC și PFC au fost abordate două metode de cerectare empirică și trei tehici de măsurare a RSC astfel: - Prima metodă de cercetare analizează toate companiile listate la BVB în perioada 20032014 folosind modelul de regresie liniară multivariată cu date de tip panel. În acestă metodă s-au estimat 72 de modele de regresie. - A doua metodă de cerectare folosește drept instrument de cercetare chestionarul. În acest sens a fost dezvoltat un chestionar ca modalitate de culegere a datelor care surprinde politicile privind practicile de responsabilitate socială a companiilor listate la BVB și pentru a înțelege care dintre activitățile de RSC influențează PFC. Datele din chestionar au fost prelucrate la rândul lor folosind două tehnici diferite respectiv realizarea unui scor global al RSC (SGRSC) și scoruri specifice ale RSC cât și un indice global al RSC (IGRSC) și indici 19

specifici ai RSC. Modelele de regresie au fost estimate folosind metoda OLS pe un eșantion alcătuit din companiile listate la BVB care au răspuns chestionarului în perioada 2014. Astfel, totalitatea politicilor de RSC au fost calculate sub forma unui indice global (IGRSC) respectiv scor global (SGRSC) al RSC iar fiecare politică în parte a fost calculată sub forma unui indice respectiv scor specific al RSC. De asemenea s-a dezvoltat un model conceptual care arată legătura dintre fiecare practică de RSC în parte cu un indicator al PFC. Pentru cea de-a doua metodă s-au estimat: - 624 de regresii univariate (testul T-student) - 480 modele de regresie (examinarea relației privind RSC-PFC cu scoruri) - 504 modele de regresie (examinarea relației privind RSC-PFC cu indici) Capitolul 6 intitulat ”Interpretarea și analizarea rezultatelor empirice” este ultimul capitol al prezentei lucrări științifice și prezintă rezulatelele modelele de regresie folosite. Prima metodă de cercetare folosește modelele de regresie cu date de tip panel. Rezultatele empirice ale modelelor de regresie cu date de tip panel unde variabila independentă RSC a fost considerată dummy, au arătat că există o relație pozitivă și statistic semificativă între PFC și RSC. Cea de-a doua metodă de cercetare privind studiul relației dintre RSC și PFC folosește modele de regresie OLS unde datele pentru RSC au fost colectate prin metoda chestionarului. Prelucrarea datelor din chestionar s-a facut prin două tehnici diferite privind măsurarea RSC, respectiv scor și indice. Cuantificând RSC prin intermediul scorurilor dezvoltate pe baza datelor din chestionar, ipoteza generală a studiului a fost validată, respectiv există o legatură pozitivă, statistic semnificativă, între RSC (devenit SGRSC prin calcularea scorului global) și PFC. În ceea ce privesc ipotezele științifice verificate cu ajutorul datelor obținute prin culegerea și prelucrarea datelor din chestionar referitoare la politicile specifice care influențează PFC, au fost validate ipotezele privind practicile de RSC față de comunitățile locale, angajații companiei, educația angajaților, sănătatea angajaților cât și conștientizarea responsabilității sociale folosindu-se scorurile specifice. În cazul modelului RSC-PFC, au fost validate ipotezele conform cărora practicile de RSC cu angajații și cu sănătatea angajaților companiei influențează în mod pozitiv PFC. Dezvoltarea indice-ului de RSC (IGRSC) s-a realizat prin cea de-a doua tehnică de prelucrare a datelor din chestionar, respectiv prin matricea de corelație teracorică. 20

În urma estimărilor, prezenta lucrare științifică arată că nu doar politicile de etică ale companiilor influențează în mod pozitiv PFC dar și că acestea explică mult mai bine relațiadintre RSC-PFC. Următorul model care explică legătura dintre RSC-PFC a avut in vedere considerarea/ includerea standardelor internațional în strategiile de afaceri ale companiilor. Firmele care conștientizează importanța practicilor de RSC își îmbunătățescPFC. Toți indicii însumați, IGCSR, au arătat o influența pozitivă și statistic semnificativă cu rentabilitatea activelor (ROA). Prin urmare, și în cazul modelelor de regresie cu indici a fost validată ipoteza generală a studiului conform căreia RSC influențează în mod pozitiv PFC. Rezulatele modelelor de regresie cu indici validează ipotezele științifice verificate cu ajutorul datelor obținute prin culegerea și prelucrarea datelor din chestionar conform cărora practicile de RSC cu angajații companiei, cu mediul înconjutator, cu comunitatile locale și politicile de etică ale companiei influențează în mod pozitiv PFC. Ipoteza modelului de RSC-PFC conform căreia practicile de RSC cu angajații companiei influențează semnificativ ROA este validată. Recomandări şi contribuţii personale Evidențele empirice arată o relație pozitivă și statistic semnificativă între practiciile de RSC și PFC. Companiile listate la BVB ar trebui să-și dezvolte sau să continue să-și dezvolte înțelegerea și capacitatea integrării practicilor de RSC în strategiile lor de afaceri, deoarece astfel de activități pot duce la profituri pe termen lung, avantaj competitiv, consolidarea poziției companiei pe piața produselor și/ sau a serviciilor căror a se adresează. Politicile de RSC cu angajații, protejarea mediului înconjurător și cele față de clienți sunt cele mai importante activități adoptate/ implementate de către companii. Îmbunătățirea semnificativă a legislației privind mediu înconjurător, a codului muncii unde s-a pus accent în deosebi pe sănătatea și siguranța angajaților la locul de muncă, pe dezvoltarea pesonală și incluziunea socială au dus la dezvoltări completare de practici de RSC Companiile cu practici de responsabiliate socială față de angajații lor, față de comunitățile locale, care consideră în strategia lor de afaceri implementarea diferitelor standarde internaționale de calitate a produselor și a serviciilor cât și grija față de mediu, își imbunătățesc PFC. Prin dezvoltarea SGRSC și scoruri speficice, cât și a IGCSR și indicatori specifici privind practicile de RSC, beneficiile implementării RSC în strategia de afaceri a companiilor au fost validate prin 21

diferite metode empirice. Conform literaturii de specialiate, deciziile de afaceri dintr-o organizație ar trebui guvernate sau ar trebui să includă principii morale şi coduri de conduită, respectiv politici de etică a companiei. În acest sens a fost creat un scor și un indice specific privind politicile de etică ale companiilor care au arăta o semnificație pozitivă semnificativă asupra PFC. Modul de percepere a companiei de către stakeholderi este important. Companiile care au conștientizat beneficiile RSC au creat un model de afacere responsabil social. Astfel de companii comunică cu stakeholderii consolidând imaginea companiei, avantajul competitiv și implicit PFC. Domeniul RSC este încă neexplorat, fiind într-un stadiu incipient în România, drept urmare rezultatele studiului contribuie în mod semnificativ la literatura de specialitate cu privire la acest subiect în contextul companiilor listate la BVB. Astfel, prezenta lucrare a propus o definitie a RSC specifică ţărilor în curs de dezvoltare, a identificat șase stakeholderi care pot influența performanța companiilor (angajații companiei, clienţii, mediul înconjurător, comunităţile locale, educaţia, și sănătatea), a propus un model privind relaţia RSC-PFC, iar apoi s-au realizat scoruri şi indici ai RSC care au validat, prin diferite metode empirice, importanţa practicii de RSC asupra performanţei companiilor dar şi rolul stakeholderilor pe care îl pot avea în dezvoltarea durabilă a unei companii. Mai mult, teza de doctorat a propus și a validat empiric folosirea unor variabile independente precum AniList și CA/Ang, variabile dependente

precum ROIC și RLC dar și

variabile instrument precum Industria și Segment Geografic care pot fi considerate în modelul de regresie privind analiza relaţiei RSC-PFC.

22

Bibliografie Cărţi de specialitate şi articole 1.

Abbott, W. și Monsen, R. (1979), “On the measurement of corporate social responsibility: self-reported disclosures as a method of measuring corporate social involvement”, Academy of Management Journal, vol. 22, nr.3, p. 501–515.

2.

Ackerman, R. W. și Bauer, R. A. (1976), “Corporate Social Responsiveness”, Reston Publishing, Reston, VA.

3.

Agarwal, S. K. (2008), “Corporate social responsibility in India”, Sage Publications Pvt. Ltd.

4.

Albinger, H. S., și Freeman, S. J. (2000), “Corporate social performance and attractiveness as an employer to different job seeking populations”, Journal of Business Ethics, vol. 28, nr.3, p. 243-253.

5.

Alexander, G. J. și Buchholz, R. A. (1978), “Corporate Social Responsibility and Stock Market Performance”, Academy of Management Journal, vol. 21, nr.3, p. 479-86.

6.

Ali, I., Rehman, K.U., Ali, S.I., Yousaf, J., și Zia, M. (2010a), “Corporate social responsibility influences, employee commitment and organizational performance”, African Journal of Business Management, vol. 4, nr. 12, p. 2796-2801.

7.

Ali, I., Rehman, K.U., Yilmaz, A.K., Nazir, S. și Ali, J.F. (2010b), “Effects of corporate social responsibility on consumer retention in cellular industry of Pakistan”, African Journal of Business Management, vol. 4, nr. 4, p. 475-485.

8.

Allouche, J. și Laroche, P. (2005), “A meta-analytical investigation of the relationship between corporate social and financial performance”, Revue de gestion des ressources humaines, vol. 57, nr. 1, p. 8–41.

9.

Ambrose, M. L., Armaud A. și Schminke, M. (2008), “Individual moral development and ethical climate: The influence of person–organization fit on job attitudes”, Journal of Business Ethics, nr. 77, p. 323-333

10.

Anderson, E. W., Fornell, C. și Mazvancheryl, S. K. (2004), “Customer satisfaction and shareholder value”, Journal of Marketing, vol. 68, nr. 4, p. 172–185.

11.

Anderson, J. C. și Gerbing, D. W. (1988), “Structural equation modeling in practice: A review and recommended two-step approach”, Psychological bulletin, vol. 103, nr. 3, p. 411-423.

12.

Andriof, J., Waddock, S., Husted, B. și Sutherland Rahman, S. (2002), “Unfolding Stakeholder Thinking: Theory, Responsibility and Engagement”, Greenleaf Publishing (Eds), Sheffield. 23

13.

Andriof, J. și Marsden, C. (2000, “Corporate Citizenship: What Is It and How to Assess It?” In M. McIntosh and A. Warhurst (Eds.), Proceedings of the third annual Warwick Corporate Citizenship Unit Conference, University of Warwick, Coventry.

14.

Ansoff, H. I. (1965), “Corporate strategy: An analytic approach to business policy for growth and expansion”, McGraw-Hill New York.

15.

Apostolakou, A. și Jackson, G. (2009), “Corporate Social Responsibility in Western Europe: An Institutional Mirror or Substitute?” Working Paper http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1341591

16.

Ariyabandu, M. M. și Hulangamuwa, P. (2002), “Corporate Social Responsibility and Natural Disaster Reduction in Sri Lanka” http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/APCITY/UNPAN009462.pdf

17.

Arora, D. și Rana, G. A. (2010), “Corporate and Consumer Social Responsibility: A Way for Value Based System”, Proceedings of AIMS International Conference on Value-based Management, 11-13 August, vizualizat la 29 Dec 2014, http://www.aimsinternational.org/aicvm/AICVMCD/pdf/Valud- based%20Management/YV144-Final.pdf

18.

Artiach, T., Nelson, D. și Walker, J. (2007), “Financial Performance and Corporate Social Responsibility”, Proceedings of the conference of UQ Business School at the University of Queensland, vizualizat la 3 mai 2013, www.afaanz.org/openconf/2007/ papers/222.pdf

19.

Ashforth, Blake E., Spencer H. Harrison, și Kevin G. Corley (2008), “Identification in Organizations: An Examination of Four Fundamental Questions”, Journal of Management, vol. 34, nr. 3, p. 325-374.

20.

Athreya, M. (2009), “Corporate Social Responsibility for Inclusive Growth”, The Indian Journal of Industrial Relations, vol. 44, nr. 3, p. 347-354.

21.

Aupperle, K. (1991), “The use of forced-choice survey procedures in assessing corporate social orientation”, Research in corporate social performance and policy: A Research Annual, vol. 12, pp. 269–280.

22.

Aupperle, K. E., Carroll, A. B. și Hatfield, J. D. (1985), “An empirical examination of the relationship between Corporate social Responsibility and Profitability”, Academy of Management Journal, vol. 28, nr. 2, p. 446-463.

23.

Babic, K. (2002), “Corporate Social Responsibility and Public Relations – a pilot study”, vizualizat la 29 Decembrie 2014, http://mams.rmit.edu.au/ 1m9tta9bdmvz.pdf

24.

Backman, J. (1975), “The social responsibility and accountability”, New York University Press. 24

25.

Baltagi, B. H. (2001). Econometric analysis of Panel Data. Chichester, UK: John Wiley & Sons, Inc.

26.

Baltagi, B. H. (2005). Econometric analysis of Panel Data. Chichester, UK: John Wiley & Sons, Inc.

27.

Baltagi, B. H. (2008). Econometric Analysis of Panel Data. Wiley.

28.

Balatbat, M. (2012). “ESG scores and its influence on firm performance: Australian evidence”, The University of New South Wales https://www.business.unsw.edu.au/About-Site/Schools-Site/AccountingSite/Documents/M.%20Balatbat%20%20ESG%20scores%20and%20its%20influence%20on%20firm%20performance%20Australi an%20evidence.pdf

29.

Barnett, M. L. și Salomon, R. M. (2006), “Beyond Dichotomy: The Curvilinear Relationship between Social Responsibility and Financial Performance”, Strategic Management Journal, vol. 27, nr. 11, p. 1101–1122.

30.

Baron, D. P., Harjoto, M. A. și Jo, H. (2009), “The Economics and Politics of Corporate Social Performance”, In possession of Stanford University Graduate School of Business, Research Paper no. 1993, Working Paper no. 45, vizualizat la 3 February 2014, https://responsiblebusiness.haas.berkeley.edu/Moskovitch%20Baron%20Paper%202009%20Mo.pdf

31.

Bartlett, J. (2005), “Conforming for competitive advantage – Institutionalising corporate social performance”, Proceedings of the conference, vizualizat la 10 Noiembrie 2013, http://eprints.qut.edu.au/3483/1/3483.pdf

32.

Bassen, A., Meyer, K. și Schlange, J. (2006), “The Influence of Corporate Responsibility on the Cost of Capital - An Empirical Analysis”, Journal of Economic Literature, vizualizat la 10 January 2015, http://ssrn.com/abstract=984406

33.

Baum, C. F. (2006), “An introduction to modern econometrics using STATA”, Stata Press.

34.

Becchetti, L., Di Giacomo, S. și Pinnacchio, D. (2005a), “Corporate Social Responsibility and corporate performance: evidence from a panel of US listed companies”, CEIS Tor Vergata Research Paper Series, vol. 26, nr. 78.

35.

Becchetti, L., Giallonardo, L. și Tessitore, M. E. (2005b), “Corporate Social Responsibility and Profit Maximizing Behaviour”, CEIS Tor Vergata, Departmental Working Papers, vizualizat la 29 September, 2013, ftp://160.80.46.20/RePEc /papers/219.zip

25

36.

Berman, S. L., Wicks, A. C., Kotha, S. și Jones, T. M. (1999), “Does Stakeholder Orientation Matter? The Relationship between Stakeholder Management Models and Firm Financial Performance”, Academy of Management Journal, vol. 42, nr. 5, p. 488–506.

37.

Berman, S. L., Phillips, S. A. și Wicks, A. C. (2006), “Resource dependence, managerial discretion and stakeholder performance”, Academy of Management, proceeding of National Conference-2005, vizualizat la 12 April 2014, http://ssrn.com/abstract =907721

38.

Berrone, P., Surroca, J. și Tribó, J. A. (2007), “Corporate ethical identity as a determinant of firm performance: a test of the mediating role of stakeholder satisfaction”, Journal of Business Ethics, nr.76, p. 35-53.

39.

Bhattacharya, C. și Sen, S. (2004), “Doing better at doing good: when, why, and how consumers respond to corporate social initiatives”, California Management Review, vol. 47, nr. 1, p. 9–24.

40.

Bhattacharyya, S. S. (2008), “Development of a CSR-Strategy-Framework”, Proceedings of the conference CRRC, 7-9 September, Queen's University Belfast.

41.

Blazovich, J. L. și Smith, M. (2010), “Ethical Corporate Citizenship: Does it Pay?”, Research on Professional Responsibility and Ethics in Accounting, vizualizat la 5 mai 2013, http://ssrn.com/abstract=1125067

42.

Bowen, Howard (1953), “Toward Social Responsibilities of the Businessman”, New York: Harper and Row.

43.

Bowen, R. M., DuCharme, L. și Shores, D. (1995), “Stakeholders’ Implicit Claims and Accounting Method choice”, Journal of Accounting and Economics, nr. 20, p. 255–295.

44.

Bowman, E. H. și Haire, M. (1975), “A strategic posture toward corporate social responsibility”, California Management Review, vol. 18, nr. 2, p. 49-58.

45.

Bragdon, J. H. și Marlin, J. (1972), “Is pollution profitable”, Risk management, vol. 19, nr. 4, p. 9–18.

46.

Brammer, S. și Millington, A. (2008), “Does it pay to be different? An analysis of the relationship between corporate social and financial performance”, Strategic Management Journal, vol. 29, nr. 12, p. 1325-1343.

47.

Brammer, S., Brooks, C. și Pavelin, S. (2005b), “Corporate Social Performance and Stock Returns: UK Evidence from Disaggregate Measures”, vizualizat la 3 Februarie 2014, http://ssrn.com/abstract=739587

48.

Brammer, S. și Millington, A. (2005), “Corporate Reputation and Philanthropy: An Empirical Analysis”, Journal of Business Ethics, nr. 61, p. 29-44. 26

49.

Brammer, S. și Pavelin, S. (2006), “Corporate reputation and social performance: the importance of fit”, Journal of Management Studies, vol. 43, nr. 3, p. 436-456.

50.

Branch, B. (1983), “Misleading Accounting: the Danger and the Potential”, University of Massachusetts, Amherst.

51.

Branco, M. C. și Rodrigues, L. L. (2006), “Corporate Social Responsibility and ResourceBased Perspectives”, Journal of Business Ethics, nr. 69, p. 111–132.

52.

Branco, M.C. și Rodrigues, L.L. (2007), “Positioning Stakeholder Theory within the Debate on Corporate Social Responsibility”, Electronic Journal of Business Ethics and Organisation Studies EJBO, vol.12, nr. 1. p. 5-15 http://ejbo.jyu.fi/pdf/ejbo_vol12_no1_pages_5-15

53.

Brandt, R. B. (1959), “Book Review: Rightness and Goodness: A Study in Contemporary Ethical Theory”, Englewood Cliffs, N.J., Prentice-Hall.

54.

Braşoveanu, I.V., Obreja Braşoveanu, L., 2008 (a), “Correlations between fiscal policy and macroeconomic indicators in Romania”, Theoretical and Applied Economics, serie nouă, număr special dedicat conferinţei internaţionale a Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori.

55.

Brenner, S. N. și Cochran, P. (1991), “The stakeholder theory of the firm: Implications for business and society theory and research”, vol. 449, p. 467.

56.

Brenner, S. N. și Molander, E. A. (1977), “Is the ethics of business changing?”, Harvard Business Review, vol. 55, nr. 1, p. 57–71.

57.

Brik, A. B., Rettab, B. și Mellahi, K. (2010), “Market Orientation, Corporate Social Responsibility, and Business Performance”, Journal of Business Ethics, vol. 99, nr. 3, p. 307324.

58.

Brilloff, A. J. (1972), Unaccountable Accounting, Harper & Row, New York.

59.

Brine, M., Brown, R. și Hackett, G. (2007), “Corporate Social Responsibility and Financial Performance in the Australian Context”, Proceedings of the Economic Round-up Autumn, p. 47-58

60.

Brine, M. Brown, R. și Hackett, G. (2006), “Corporate social responsibility and financial performance in the Australian context”, Australian Treasury, Autumn, p. 47-58.

61.

Brown, J. S., Collins, A., Duguid, P. (1989), “Situated Cognition”, Artificial Intelligence and Education, vol.2, pp. 254-268, eds. Robert W. Lawler, Masoud Yazdani, c1987-1991.

27

62.

Brown, T. A., Chorpita, B. F. și Barlow, D. H. (1998), “Structural relationships among dimensions of the DSM-IV anxiety and mood disorders and dimensions of negative affect, positive affect, and autonomic arousal”, Journal of abnormal psychology, vol. 107, nr. 2, p. 179 -192.

63.

Brown, T. J. și Dacin, P. A. (1997), “The company and the product: corporate associations and consumer product responses”, The Journal of Marketing, pp. 68–84.

64.

Brønn P. S. și Vrioni A.B. (2001), “Corporate social responsibility and cause-related marketing: an overview”, International Journal of Advertising, Vol.20, pp. 207–222.

65.

Brummer, J. J. (1991), “Corporate responsibility and legitimacy: An interdisciplinary analysis”, Greenwood Press New York.

66.

Bruch, H. și Walter, F. (2005), “The Keys to Rethinking Corporate Philanthropy”, MIT Sloan Management Review, vol. 47, nr. 1, p. 49-55.

67.

Business for Social Responsibility (BSR, 2004), “Overview over Corporate Social Responsibility”, accesat la 16 Decembrie 2014 http://www.bsr.org/CSRResources/IssuesBriefDetail.cfm?DocumentID=48809-verifica

68.

Business for Social Responsibility (BSR, 2013), accesat la 16 Decembrie 2014 http://www.bsr.org/en/our-insights/blog-view/bsr-and-the-state-of-csr-what-we-mean-whenwe-say-csr

69.

Buchholz, R. A. (1991), “Corporate responsibility and the good society: From economics to ecology”, Business Horizons, vol. 34, nr. 4, p. 19–31.

70.

Buchholtz, A., Amason, A. C. și Rutherford, M. (1999). Beyond resources: The mediating effect of management discretion and values on corporate philanthropy. Business and Society, 38(2), 167-187.

71.

Buchholz, R. A. și Rosenthal, S. B. (2002). Social responsibility and business ethics. Ed. RE Frederick Blackwell publications, 303-321.

72.

Camera Internaţională de Comerţ (ICC, 2005) vizualizat la 22 June 2015, http://www.iccwbo.org/home/business_society/ICCIOE%20views%20for%20ISO%20Co nference.pdf

73.

Campbell, J. L. (2007), “Why would corporations behave in socially responsible ways? An institutional theory of corporate social responsibility”, The Academy of Management Review, vol. 32, nr. 3, p. 946-967.

28

74.

Capron, M. (2003), “Èconomie Éthique Privée: La responsabilité des entreprises à l’épreuve de l’humanisation de la mondialisation”, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, Paris.

75.

Carroll, A., și Shabana, K. (2010), “The business case for corporate social responsibility: A review of concepts, research and practice”, International Journal of Management Reviews, vol. 12, nr. 1, p. 85-105. http://dx.doi.org/10.1111/j.1468-2370.2009.00275.x

76.

Carroll, A. B. și Buchholtz, A. K. (2008), “Business and society: Ethics and stakeholder management”, Mason: South Western Cengage Learning.

77.

Carroll, A. B. (1979), “A three-dimensional conceptual model of corporate performance”, Academy of management review, vol. 4, nr. 4, p. 497–505.

78.

Carroll, A. B. 1991, “The pyramid of corporate social responsibility: toward the moral management of organizational stakeholders”, Business horizons, vol. 34, nr. 4, p. 39–48.

79.

Carroll, A. B. (1999), “Corporate social responsibility: evolution of a definitional construct”, Business & Society, vol. 38, nr. 3, p. 268.

80.

Carroll, A. B. (2001). Ethical challenges for business in the new millennium: Corporate social responsibility and models of management morality’ Ed. JE Richardson, Business Ethics, Guilford, Dushkin/McGraw-Hill, 200–203.

81.

Carter, C. R., Kale, R. și Grimm, C. M. (1999). Environmental purchasing and firm performance: an empirical investigation. Transportation Research Part E: Logistics and Transportation Review, vol. 36, nr 3, pp. 219-228.

82.

Cattell, R. B. (1966), “The data box: Its ordering of total resources in terms of possible relational systems”, In R. B. Cattell (Ed.), Handbook of multivariate experimental psychology, p. 67–128, Chicago, IL: Rand-McNally.

83.

Chao, G., Duan, W., Yuan, P., Yuan, X. și Chen, C. (2007). The Relationship of Corporate Social Performance and Corporate Performance: a Stakeholder Theory Prospect. Proceedings of the The Sixth Wuhan International Conference on E-Business － Innovation Management Track.

84.

Chapple, W și Moon, J 2005, “Corporate social responsibility (CSR) in Asia: a seven-country study of CSR web site reporting “, Business & Society, vol. 44, no. 4, p. 415.

85.

Chatterji, A. K., D. I. Levine, et al. (2009). “How well do social ratings actually measure corporate social responsibility?”, Journal of Economics & Management Strategy, vol 18, nr.1, pp.125-169.

29

86.

Chaudhary, N. K. (2009). Facilitators & Bottlenecks of Corporate Social Responsibility. The Indian Journal of Industrial Relations, vol. 44, nr. 3, p. 386-395.

87.

Cheah, E. T., Chan, W. Li și Chieng, C., Lin Lin (2007). The Corporate Social Responsibility of Pharmaceutical Product Recalls: An Empirical Examination of U.S. & U.K. Markets. Journal of Business Ethics, nr. 76, p. 427–449.

88.

Chen, J.C., Patten, M. și Roberts, R.W. (2008), “Corporate Charitable Contributions: A Corporate Social Performance or Legitimacy Strategy?”, Journal of Business Ethics, vol. 82, nr. 1, p. 131–144.

89.

Choi, J., Kwak, Y. și Choe, C. (2010), “Corporate Social Responsibility and Corporate Financial Performance: Evidence from Korea”, Australian Journal of Management, vol. 35, nr. 3, p. 291-311.

90.

Clark, W. (1989), “Managing planet earth”, Scientific American, (September), p. 47-59.

91.

Clarkson, M. (1995), “A stakeholder framework for analyzing and evaluating corporate social performance”, Academy of management review, vol. 20, nr. 1, p. 92–117.

92.

Clarkson, M. (1991), “The moral dimension of corporate social responsibility", Morality, rationality, and efficiency: new perspectives on socio-economics, p. 185.

93.

Cochran, P. L. (2007), “The evolution of corporate social responsibility”, Business Horizons, vol. 50, nr. 6, p. 449–54.

94.

Cochran, P. L. și Wood, R. A. (1984), “Corporate social Responsibility and Financial Performance”, Academy of Management Journal, vol. 27, nr. 1, p. 42-56.

95.

Cocriș, V. și Nichitean, A. L. (2010), “Corporate Social Responsibility and Sustainability in Romanian Commercial Banks”, Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, vol. 57, 129-144.

96.

Cohen D. P. L, (2001), “In good company: How social capital makes organizations work”, Harvard Business School Press.

97.

Collier, J și Esteban, R 2007, “Corporate social responsibility and employee commitment”, Business Ethics: A European Review, vol. 16, nr.. 1, pp. 19–33.

98.

Colquitt, JA (2010), “On the dimensionality of organizational justice: A construct validation of a measure”, Journal of applied psychology, vol. 86, nr. 3, p. 386

99.

Comisia Europeană (2002), Corporate Social Responsibility: A Business Contribution to Sustainable Development. 30

100. Comisia Europeană (2001), “Promoting a European Framework for Corporate Social Responsibility: Green Paper”, Commission of the European communities, Brussels, disponibil la http://europa.eu/rapid/press-release_DOC-01-9_en.pdf 101. Coombs, J. și Gilley, K. (2005), “Stakeholder management as a predictor of CEO compensation: Main effects and interactions with financial performance”, Strategic Management Journal, vol. 26, nr. 9, pp. 827–40. 102. Cowe, R. (2001), “Investing in Social Responsibility: Risks and Opportunities”, Association of British Insurers (ABI), London, UK, http://www.abi.org.uk/Display/File363/RSC_Report.pdf 103. Cowen, S. S., Ferri, L. B. și Parker, L.D. (1987), “The Impact of Corporate Characteristics on Social responsibility Disclosure: A Typology and Frequency-based Analysis‟, Accounting, Organizations and Society, vol. 12, nr. 2, p. 111-122. 104. Crăciun, D. (2003), “Business and Morality: A Short Introduction to Business Ethics”, Editura ASE, Bucureşti, 105. Cramer, J., Jonker, J. și van, der Heijden, A. (2004), “Making Sense of Corporate Social Responsibility”, Journal of Business Ethics, vol. 55, nr. 2, p. 215-222. 106. Crane, A. și Matten, D. (2007), “Business ethics: managing corporate citizenship and sustainability in the age of globalization”, Oxford University Press, USA. 107. CREM (2004), Corporate Social Responsibility in India, Policy and Practices of Dutch Companies. CREM-Report, Amsterdam, the Netherlands, February. 108. Cruz, JM și Wakolbinger, T (2008), “Multiperiod effects of corporate social responsibility on supply chain networks, transaction costs, emissions, and risk”, International Journal of Production Economics, vol. 116, nr. 1, p. 61-74. 109. CSM (2001). “Corporate Social Responsibility: Perceptions of Indian business”, Published by the centre for Social Markets, London/ Calcutta, July. 110. CSM (2003). “Giving Something Back- Social Responsibility And South Asian Businesses In The United Kingdom: An Exploratory Study”. Centre for Social Markets 111. CSR Europe, Deloitte, Euronext (2003). Investing in Responsible Business: The 2003 survey of European fund managers, financial analysts and investor relations officers. 112. Daft, R. L. (1991), Management, Dryden Press, Chicago, IL, USA.

31

113. Dahlsrud, A., (2006), “How Corporate Social Responsibility is Defined: an Analysis of 37 Definitions”, Corporate Social Responsibility and Environmental Management, Corp. Soc. Responsib. Environ. Mgmt. online in Wiley Inter Science, (www.interscience.wiley.com) 114. Davenport, K (2000), “Corporate citizenship: a stakeholder approach for defining corporate social performance and identifying measures for assessing it”, Business & Society, vol. 39, nr. 2, p. 210. 115. David, P. S., Kline, și Dai, Y. (2005), “Corporate social responsibility practices, corporate identity, and purchase intention: A dual-process model”, Journal of Public Relations Research, vol.17, nr. 3, p. 291-313. 116. Davidson III, Wallace N., și Worrell D. L.(1988), “The Impact of Announcements of Corporate Illegalities on Shareholder Returns”, Academy of Management Journal, vol. 31, nr. 1 p. 195-200. 117. Davis, K. și Blomstrom, R. L. (1975). Business and Society: Environment and Responsibility. McGraw-Hill, New York. 118. Davis, K. (1973). “The Case for and against Business Assumption of Social Responsibilities”. Academy of Management Journal, vol. 16, nr. 3, p. 312-322. 119. DeLong, J. V. (1981),” Defending cost - benefits analysis: Replies to Kelman”, AEI Journal on Government and Society, pp.39-40 120. Dentchev, N A, (2004), “Corporate social performance as a business strategy”, Journal of Business Ethics, vol.55, nr.4. pp. 395-410. 121. Detomasi, D. A. (2007), “The Multinational Corporation and Global Governance: Modelling Global Public Policy Networks”, Journal of Business Ethics, Vol. 71, Nr. 3, pp. 321-334, Springer Netherlands, Dordrecht, Netherlands, 122. Dhaliwal, D., Li, O. Z., Tsang, A. și Yong, G. Y. (2011). “Voluntary Non-Financial Disclosure and the Cost of Equity Capital: The Case of Corporate Social Responsibility Reporting”. The Accounting Review, vol. 86, nr. 1, p. 59. 123. Dibella, M. și Woodilla, Dr. J. (2006). Corporate social responsibility and financial performance, vizualizat la 29 December 2015. http://corporate.homedepot.com 124. Dobbin, F. și Sutton, J. R. (1998). “The strength of a weak state: The rights revolution and the rise of human resources management divisions”. American Journal of Sociology, vol. 104, nr. 2, pp. 441-476.

32

125. Donaldson, T. și Preston, L. E. (1995). “The Stakeholder Theory of the Corporation: Concepts, Evidence, and Implications”. Academy of Management Review, vol. 20, nr. 1, pp. 65-91. 126. Roberts, P. și Dowling, G. (2002). “Corporate reputation and sustained superior financial performance”. Strategic Management Journal, nr. 23, pp. 1077-1093. 127. Dsilva, B. (2008). “Corporate Social Responsibility in India - An Empirical Research”. Vizualizat la 25 Dec, 2015, http://ezinearticles.com/?Corporate-Social-Responsibility-inIndia---An-Empirical-Research &type=sv&id=1212688 128. Dumitrescu D., Simionescu, L. și Roman, A. (2015). “Environmental responsibility and company financial performance: the case of Romania manufacturing industry”, Environmental Engineering and Management Journal, vol 14, nr. 12, pp. 2947-2957. 129. Dumitrescu, D. si Simionescu, L. (2014).” Should Developing Countries Adopt Corporate Social Responsibility? Empirical Evidence from Romania”, Journal of Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol. 48, nr. 2, pp. 19-36. – 130. Dumitrescu, D. si Simionescu, L. (2015), “ Empirical research regarding the influence of corporate social responsibility (csr) activities on companies' employees and financial performance.”, Journal of Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol. 49, nr. 3, pp. 52-66. 131. Dusuki, A. W. și Dar, M. H. (2005). “Stakeholders Perception of Corporate Social Responsibility and Its Implications for Islamic Banking Business in Malaysia”, Presented in the International Conference on Doing Business in Islamic Asia, Kuala Lumpur, 21-23 Iunie 2005. 132. Dutta, K. și Durgamohan, M. (2008), “Corporate Social Strategy: Relevance and pertinence in the Indian context” acccesat la 6 Aprilie, 2015 http://www.iitk.ac.in/infocell/announce/convention/papers/Industrial%20Economics%20%20 Environment,%20CSR-08-Kirti%20Dutta,%20M%20Durgamohan.pdf 133. Dyer, J. H. și Singh, H. (1998). “The Relational View: Cooperative Strategy and Sources of Inter organizational Competitive Advantage”. Academy of Management Review, vol. 23, nr.4, pp. 660-679. 134. Edenkamp, P. (2002). “Insights into how consumers are thinking, how they are acting and why?”, Brandweek, vol. 43, nr. 36, pp. 16 -20. 135. Eells, R., şi Walton, C. (1961). “Conceptual foundations of business”. Homewood, Ill.: Richard D. Irwin. http://dx.doi.org/10.1007/978-0-585-27624-3_7

33

136. Eesley, C., şi Lenox, M. J. (2006). “Firm responses to secondary stakeholder action”. Strategic Management Journal, vol. 27, nr. 8, pp. 765-781. 137. Elms, H. (2006), “Corporate (and stakeholder) responsibility in Central and Eastern Europe”, International Journal of Emerging Markets, vol. 1, nr. 3 pp. 203 - 211 138. Elsayed, K și Paton, D 2005, “The impact of environmental performance on firm performance: static and dynamic panel data evidence”, Structural Change and Economic Dynamics, vol. 16, nr. 3, pp. 395–412. 139. Emilian, R. (2000), “Managementul serviciilor: motivaţii, principii, metode, organizare”, Editura Expert, Bucureşti, 140. Epstein, E. (1987). “The corporate social policy process and the process of corporate governance”. American Business Law Journal, nr. 25, pp. 361-83. 141. Fama, E. F. și French, K. R. (1992). “Common risk factors in the returns on stocks and bonds”. Journal of Financial Economics, vol. 33, nr. 1, pp. 3-56. 142. Fauzi, H., Svensson, G. și Rahman, A. A. (2010). “Triple Bottom Line’ as ‘Sustainable Corporate Performance’: A Proposition for the Future”, Sustainability, vol. 2, pp. 1345-1360. 143. Feldman, F. (1978). “Introductory ethics”. Englewood Cliff s, NJ: Prentice Hall, pp. 119– 128. 144. Fernando, M. (2007), “Corporate Social Responsibility in the Wake of the Asian Tsunami: A Comparative Case Study of Two Sri Lankan Companies”, European Management Journal, vol. 25, nr. 1, pp. 1–10. 145. Fiori, G., Di Donato, F. și Izzo, M. F. (2007). “Corporate Social Responsibility and Firms Performance - An Analysis on Italian Listed Companies”, vizualizat la 29 December 2015, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1032851 146. Fisman, R., Heal, G. și Nair, V. B. (2011), “Corporate Social Responsibility: Doing Well By Doing Good?”, vizualizat la 11 Iulie 2013 http://apps.olin.wustl.edu/jfi/pdf/corporate.social.responsibility.pdf 147. Fontaine, C, Haarman, A. și Schmid, S. (2006), “Stakeholder Theory of the MNC”, vizualizat la 30.06.2013, http://www.martonomily.com/sites/default/files/attach/Stakeholders%20theory.pdf 148. Fornell, C, Mithas, S, Morgeson III, FV și Krishnan, M. S. (2006), “Customer satisfaction and stock prices: High returns, low risk”, Journal of Marketing, vol. 70, nr. 1, pp. 3–14. 149. Frank, R. H. (2004). “What price the moral high ground? Ethical dilemmas in competitive environments”. Princeton, NJ, Oxford, UK: Princeton University Press. 34

150. Frederick, W. C., James, E. P. și Keith, D. (1992). “Corporate Social Responsibility, Business and Society, Corporate Strategy, Public Policy Ethics”. 7th Edn. McGraw Hill Inc. Publications. 151. Frederick, W. C. (2008). “Corporate social responsibility: deep roots, flourishing growth, promising future”. In A. Crane, McWilliams, A., Matten, D., Moon, J., & Siegel, D. (Eds.), The Oxford Handbook of Corporate Social Responsibility (pp. 522-531). Oxford: Oxford University Press. http://dx.doi.org/10.1093/oxfordhb/9780199211593.003.0023 152. Frederick, W. C. (1994). “From CSR1 to CSR2: The maturing of business and society thought”. Business & Society, vol. 33, nr. 2, pp. 150-164. 153. Frederick, W. C. (1998). “Creatures, Corporations, Communities, Chaos, Complexity: A Naturological View of Corporate Social Role”. Business and Society, vol. 37, nr. 4, pp. 358389. 154. Frederick, W. C., Post, J. E., Davis, K. (1992). “Business and Society: Corporate Strategy, Public Policy, Ethics”. Seventh Edition. McGraw Hill. 155. Freeman, R. E., și Velamuri, S. R. (2006). “A new approach to CSR: Company stakeholder responsibility”. In A. Kakabadse, & M. Morsing (Eds.), Corporate social responsibility: Reconciling aspiration with application. Houndmills, UK, New York, NY: Palgrave Macmillan. 156. Freeman, R., Wicks, A.C., Parmar, B. (2004), "Stakeholder Theory and “The Corporate Objective Revisited”, Organization Science, Vol. 15, nr. 3, pp. 364-369. 157. Freeman, R. (1983), “Strategic management: A stakeholder approach”, Advances in strategic management, vol. 1, nr. 1, pp. 31–60. 158. Freeman, R. (1984), “Strategic Management: A Stakeholder Approach (Boston, MA: Pitman)”, Steve Waddell. 159. Freeman, R. E. (1998), “A stakeholder theory of the modern corporation‘, General issues in Business Ethics, nr. 3, p. 38-48. 160. Freeman, R. (1999), “Divergent stakeholder theory”, Academy of management review, vol. 24, nr. 2, pp. 233–6. 161. Freeman, R și Phillips, R. (2002), “Stakeholder theory: A libertarian defense”, Business Ethics Quarterly, vol. 12, nr. 3, pp. 331–49. 162. Friedman, M. (1970). “The social responsibility of business is to increase its profits”. New York Times Magazine, September 13th, pp. 32-33. http://dx.doi.org/10.1007/978-3-540-708186_14 35

163. Friedman, M. (2007), “The social responsibility of business is to increase its profits”, Corporate Ethics and Corporate Governance, In: Crane A, Matten D (eds) Corporate social responsibility. Vol 1: theories and concepts of corporate social responsibility. Sage Publications, London, pp 69–74. 164. Friedman, A. (1982), Foundations of modern analysis, Dover publications. 165. Friedman, A. (1984), “The social responsibility of business is to increase its profits, Business Ethics: Readings and Cases in Corporate Morality”. McGraw-Hill, New York (ed.). 166. Frooman, J. (1997), “Socially irresponsible and illegal behavior and shareholder wealth“, Business & Society, vol. 36, nr. 3, p. 221. 167. Quadrelli, S., Colt, H. și Garcia C. (2011), “Humanitarian ethics and the concept of justice”, Can J Public Health., vol. 102, nr. 3, p. 210. 168. Garriga, E și Melé, D 2004, “Corporate social responsibility theories: mapping the territory”, Journal of Business Ethics, vol. 53, nr. 1, pp. 51–71. 169. Gherghina, Ş. C. și Simionescu, L. N. (2015). “Does Entrepreneurship and Corporate Social Responsibility Act as Catalyst towards Firm Performance and Brand Value?”, International Journal of Economics and Finance, vol. 7, nr. 4, pp. 23-34. 170. Giannarakis, G. și Theotokas, I. (2011). “The Effect of Financial Crisis in Corporate Social Responsibility Performance”. International Journal of Marketing Studies, vol. 3, nr. 1. 171. Globescan, Inc (2005). “Definition of corporate social responsibility survey”, vizualizat la 3 February 2007, http://www.globescan.com/rf_csr_first_01.htm 172. Goergen, M. și Renneboog, L. (2002). “The Social Responsibility of Major Shareholders”. Institute for International Corporate Governance and Accountability, Law School, Working Paper. 173. Goss, A. și Roberts, G. S. (2007). “The Cost of Virtue: Corporate Social Responsibility and the Cost of Debt Financing”. Working Paper, York University Schulich School of Business. 174. Graafland, J. J. și Smid, H. (2004). “Reputation, Corporate Social Responsibility and Market Regulation”. Review of Business and Economics, vol. XLIX, nr. 2, pp, 271-308. 175. Graves, S. și Waddock, S. (1994), “Institutional owners and corporate social performance”, Academy of Management Journal, vol. 37, nr. 4, pp. 1034–1046. 176. Grayson, D., şi Hodges, A. (2004). “Corporate social opportunity! Seven steps to make corporate social responsibility work for your business”. Sheffield: Greenleaf. 36

177. Greene, W. H. (2007), Econometric Analysis (7 th), Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall. 178. Greening, D. W. şi Turban D. B. (2000), “Corporate Social Performance as a Competitive Advantage in Attracting a Quality Workforce”, Business & Society, vol. 39, nr. 3, pp. 254– 280. 179. Griffin, J. și Mahon, J. (1997a), “The corporate social performance and corporate financial performance debate”, Business & Society, vol. 36, nr. 1, p. 5. 180. Griffin, (1997b), “The corporate social performance and corporate financial performance debate”, Business and Society, vol. 36, nr. 1, pp. 5–31. 181. Gruca, T. S. și Rego, L. L. (2005), “Customer satisfaction, cash flow, and shareholder value”, Journal of Marketing, vol. 69, nr. 3, pp. 1–13. 182. Gujarati, Damodar, N, (2003). Basic Econometrics. 4th (Ed.) United States Military Academy, West Point, McGraw-Hill Book Company, New York. 183. Gupta, D. K. și Saxena, K. (2006). “Corporate Social Responsibility in Indian Service Organisations: An Empirical Study”. Proceedings of the International Conference on ‘CSRAgendas for Asia’, ICCSR, 13-14 April 2006, Kuala Lumpur, Malaysia. 184. Hahn, C. (2003), “Best Practices in Employee Volunteerism: Corporate Volunteer Councils, Volunteer Centres, and Non-profit Organizations Partner to Strengthen Communities and Improve Performance”, Student Paper, The University of Texas , Austin . Accessed on 12.11.2012 http://www.serviceleader.org/instructors/studentpaper1 185. Halal, W. E. (1990), “The new management: Business and social institutions in the information age”, Business in the Contemporary World, vol. 2, nr. 2, pp. 41–54. 186. Hall, P. L. și Rieck, R. (1998). “The effect of positive corporate social actions on shareholder wealth”. Journal of Financial and Strategic Decisions, vol. 11, nr. 2. 187. Hamid, K., Akash, R. S. I., Asghar, Md. și Ahmad, S. (2011). “Corporate social performance, financial performance and market value behavior: An information asymmetry perspective”, African Journal of Business Management, vol. 5, nr.15, pp. 6342-6349. 188. Han, K. C. și Suk, D. Y. (1998), “The effect of ownership structure on firm performance: Additional evidence”, Review of Financial Economics, vol. 7, nr. 2, pp. 143–55. 189. Hartman, L. P. (2003). “Perspectives in Business Ethics”, Tata McGraw Hill Edition, pp. 220285.

37

190. Hay, R. și Gray, E. (1977), “Social responsibility of business managers”, Academy of Management Journal (March) In: Managing Corporate Social Responsibility. A.B. Carroll, ed. 1977. Little, Brown and Company, Canada, p. 351 191. Heinz, G. H. (1976), “Methyl mercury: Second-generation reproductive and behavioural effects on mallard ducks”, The Journal of Wildlife Management, p. 710. 192. Hemingway, C. A. și Maclagan, P. W. (2004), “Managers' personal values as drivers of corporate social responsibility”, Journal of Business Ethics, vol. 50, nr.. 1, pp. 33-44. 193. Herrbach, O. și Mignonac K. (2004), “How Organizational Image Affects Employee Attitudes”, Human Resource Management Journal, vol. 14, nr. 4, pp.76–88. 194. Heslin, P. A. și Ochoa, J. D. (2008). “Understanding and developing strategic corporate social responsibility”. Organizational Dynamics, vol. 37, nr. 2, pp. 125–144. 195. Hill și Knowlton (2006). “Return on Reputation: Corporate Reputation”. Watch 2006, March, New York. 196. Hillman, A. și Keim, G. (2001), “Shareholder value, stakeholder management, and social issues: what‘s the bottom line?”, Strategic Management Journal, vol. 22, nr. 2, pp. 125–139. 197. Hillman, A. J., Keim, G. D. și Luce, R. A. (2001), “Board composition and stakeholder performance: do stakeholder directors make a difference?”, Business & Society, vol. 40, nr. 3, p. 295. 198. Hopkins, M. (2003). “The Planetary Bargain Corporate Social Responsibility Matters, Why Corporate Social Responsibility”. Earth scan, London. 199. Hopkins, M. (2005), “Measurement of corporate social responsibility”, International Journal of Management and Decision Making, vol. 6, nr. 3, pp. 213–231. 200. Hopkins, M. (2007), “Corporate social responsibility and international development: is business the solution?”, Earth scan James and James. 201. Hsiao, C. (2003), “Analysis of panel data”, Cambridge University Press, Cambridge. 202. Haugh, H. (2007). “New strategies for a sustainable society: the growing contribution of social entrepreneurship”. Business Ethics Quarterly, vol.17, nr. 4, pp.743-749. 203. Huang, S. (2013), “Board Tenure and Firm Performance”, disponibil la http://www.efmaefm.org/0EFMAMEETINGS/EFMA%20ANNUAL%20MEETINGS/2013Reading/phd/Board%20Tenure%20and%20Firm%20Performance.pdf

38

204. Hull, C. E. și Rothenberg, S. (2008). “Firm performance: the interactions of corporate social performance with innovation and industry differentiation”, Strategic Management Journal, nr. 29, pp. 781-789. 205. Husted, B. W. (2003), “Governance choices for corporate social responsibility: to contribute, collaborate or internalize?”, Long Range Planning, vol. 36, nr. 5, pp. 481–498. 206. Idemudia, U. și Ite, U. E. (2006), “Corporate–community relations in Nigeria‘s oil industry: challenges and imperatives”, Corporate Social Responsibility and Environmental Management, vol. 13, nr. 4, pp. 194–206. 207. Ismail, A. (2006). “Is economic value added more associated with stock return than accounting earnings? The UK evidence”. International Journal of Managerial Finance, vol. 2, nr. 4, pp. 343-353. 208. Iwata, H. și Okada, K. (2010). “How does environmental performance affect financial performance?”, Evidence from Japanese manufacturing firms. In possession of MPRA, no. 27721. 209. IZA Research Report, (2011). “The Mobility and Integration of People with Disabilities into the Labour Market” accesat la 30 mai 2015, http://www.iza.org/en/webcontent/publications/reports/report_pdfs/iza_report_29.pdf 210. Izzo, M. F. și Magnanelli, B. S. (2012), “Does It Pay or Does Firm Pay? The Relation between CSR Performance and the Cost of Debt”, disponibil la SSRN: http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1986131 211. Jamali, D. (2008), “A stakeholder approach to corporate social responsibility: a fresh perspective into theory and practice”, Journal of Business Ethics, vol. 82, nr. 1, pp. 213–31. 212. Jamali, D. și Mirshak, R. (2007), “Corporate social responsibility (CSR): theory and practice in a developing country context”, Journal of Business Ethics, vol. 72, nr. 3, pp. 243–262. 213. Jamali, D. (2007), “The case for strategic corporate social responsibility in developing countries”, Business and Society Review, vol. 112, nr. 1, pp. 1–27. 214. Jenkins (2006), “Globalization, corporate social responsibility and poverty”, International Affairs, vol. 81, nr. 3, pp. 525–540. 215. Ji-ming, Li și Hao-bai, Wang (2007). “An Empirical Examination of Competitive Advantage and Corporate Social Responsibility - A Chinese Banking Industry Investigation”. Proceedings of the IEEE Conference, 21-25 September, pp. 3292 - 3295. 216. Rawls J. (1972), “A Theory of Justice”, http://www.hup.harvard.edu/catalog.php?isbn=9780674000780 39

217. Jones, T. (1980), “Corporate social responsibility revisited, redefined”, California Management Review, vol. 22, nr. 3, pp. 59–67. 218. Jones, T. M. (1995). “Instrumental Stakeholder Theory: A Synthesis of Ethics and Economic”, Academy of Management Review, vol. 20, nr. 2, pp. 404-437. 219. Joshi, M., Tiwari, S. P. și Joshi, V. (2007). “Corporate Social Responsibility: Global Perspective, Competitiveness, Social Entrepreneurship & Innovation”, vizualizat la 11 Julie 2014, http://ssrn.com/abstract=999348 220. Justice, D. W. (2002), “Corporate social responsibility: Challenges and opportunities for trade unionists”, Corporate Codes of Conduct, Paper 9. 221. Kaiser, H.F. (1960), The Varimax Criterion for Analytic Rotation in Factor Analysis, Psychometrika, Vol. 23, pp. 187-201. 222. Kim, H., Lee, M. si Kim N. (2010), “Corporate Social Responsibility and Employee– Company Identification”, Journal of Business Ethics , vol. 95, pp. 557–569. 223. Klassen, R. D. și McLaughlin, C. P. (1996), “The Impact of Environmental Management on Firm Performance”, Management Science, vol. 42, nr. 8, pp. 1199–1214. 224. Kobori, A. F. și Kobori, K. (2009). “Corporate Social Responsibility and A Modern Firm; CSR Leads to Competitive Advantage and Sustainable Development”. Proceedings of the IFSAM VIIIth World Congress, Track 1, No-00597, vizualizat la 10 Ianuarie 2015, http://www.ctw-congress.de/ifsam/download/track_19/ pap00597_001.pdf 225. KPMG (2014) http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/studiu-kpmg-investitiile-socialeale-celor-mai-mari-100-companii-din-lume.html 226. KPMG (2013). KPMG International Survey of Corporate Responsibility Reporting 2005. KPMG Global Sustainability Services: Amsterdam. 227. Kreiner, P. și Bhambri, A. (1991), “Influence and information in organization-stakeholder relationships”, Research in corporate social performance and policy, vol. 12, pp. 3–36. 228. Kristoffersen, I., Gerrans, P. și Clark Murphy, M. (2005), “Corporate Social and Financial Characteristics: Australian Evidence on the Finanacial Incentive to Self regulate on Environmental, Social and Governance Criteria”, Edith Cowan University, JAustralia. 229. Kuhn, J. W. și Shriver, D. W. (1991), “Beyond success: Corporations and their critics in the 1990s”, Oxford University Press. 230. L‘Etang, J. (1994), “Public relations and corporate social responsibility: Some issues arising”, Journal of Business Ethics, vol. 13, nr. 2, pp. 111–123. 40

231. Lai, C., Chiu, C., Yang, C. și Pai, Da-Chang (2010). “The Effects of Corporate Social Responsibility on Brand Performance: The Mediating Effect of Industrial Brand Equity and Corporate Reputation”, Journal of Business Ethics, vol. 95, pp. 457–469. 232. Lantos, G. (2001), “The boundaries of strategic corporate social responsibility”, Journal of Consumer Marketing, vol. 18, nr. 7, pp. 595–632. 233. Lantos, G. (2002), “The ethicality of altruistic corporate social responsibility”, Journal of Consumer Marketing, vol. 19, nr. 3, pp. 205–232. 234. Lankoski L. (2000), “Determinants of environmental profit: An analysis of the firm-level relationship between environmental performance and economic performance” Doctoral dissertation. Helsinki University of Technology. 235. Lankoski L. (2008), “Corporate responsibility activities and economic performance: a theory of why and how they are connected”. Business Strategy and the Environment, vol. 17, no.8, pp. 536-.547. 236. Lashgari, M., West Hartford, C. T. (2004), “Corporate Governance: Theory and Practice”, The Journal of American Academy of Business, vol. Spring, pp. 46–51. 237. Lee, S. și Heo, C. Y. (2009), “Corporate social responsibility and customer satisfaction among US publicly traded hotels and restaurants”, International Journal of Hospitality Management, vol. 28, nr. 4, p. 635. 238. Lee, J. și Miller, D. (1999), “People matter: Commitment to employees, strategy and performance in Korean firms”, Strategic Management Journal, vol. 20, nr. 6, pp. 579–593. 239. Lee, J. (2010),”Corporate Social Responsibility in India”, A Case Study for the OxfordAchilles Working Group on Corporate Social Responsibility, http://www.sbs.ox.ac.uk/research/Corporate+Social+Responsibility/ 240. Lesser, L. (2001). “Representations of Reversal: Exploring Simpson's Paradox”. A. Cuoco and F. Curcio (Eds.). The Roles of Representation in School Mathematics, pp. 129-145 Reston, VA: National Council of Teachers of Mathematics. 241. Lindgreen, A., Swaen, V. și Campbell, T. (2009), “Corporate Social Responsibility Practices in Developing and Transitional Countries: Botswana and Malawi”, Journal of Business Ethics, vol. 90, pp. 429–440. 242. Lindblom, C. K. (1983), “The concept of organisational legitimacy and is implications for corporate social responsibility disclosure”, American Association Public Interest Section, Working paper .

41

243. Lockett, A., Moon, J. și Visser, W. (2006), “Corporate Social Responsibility in Management Research: Focus, Nature, Salience and Sources of Influence”, Journal of Management Studies, vol. 43, nr. 1, pp. 115–136. 244. Lodge, G. C. (1977). “The connection between ethics and ideology”. Ed. Hoffman, MW (Proceedings of the First National Conference on Business Ethics), The Center for Business Ethics, Bentley College, Weltham, MA. 245. Logsdon, J. și Wood, D. (2002), “Business citizenship: From domestic to global level of analysis”, Business Ethics Quarterly, vol. 12, nr. 2, pp. 155–187. 246. Logsdon, J. M. și Wood, D. J. (2005), “Global business citizenship and voluntary codes of ethical conduct”, Journal of Business Ethics, vol. 59, nr. 1, pp. 55–67. 247. Luce, R., Barber, A. și Hillman, A. (2001). ‘Good Deeds and Misdeeds: A Mediated Model of the Effect of Corporate Social Performance on Organizational Attractiveness”. Business and Society, vol. 40, nr. 4, p. 397. 248. Luo, X. și Bhattacharya, C. (2006), “Corporate social responsibility, customer satisfaction, and market value”, Journal of Marketing, vol. 70, nr. 4, pp. 1–18. 249. Luthans, F., Hodgetts, R. M. și Thompson, K. R. (1984), “Social issues in business: Strategic and public policy perspectives”, Macmillan. 250. Mahoney, L. și Roberts, R. W. (2007), “Corporate social performance, financial performance and institutional ownership in Canadian firms”, Accounting Forum. vol. 31, pp. 233–253 doi:10.1016/j.accfor.2007.05.001. 251. Maignan, I. și Ferrell, O. (2000), “Measuring corporate citizenship in two countries: The case of the United States and France”, Journal of Business Ethics, vol. 23, nr. 3, pp. 283–297. 252. Maignan, I. Ferrell, O. C. și Ferrell, L. (2005), “A stakeholder model for implementing social responsibility in marketing”, European Journal of Marketing, vol. 39, nr. 9/10, pp. 956–977. 253. Maignan, I. și Ralston, D. A. (2002), “Corporate Social Responsibility in Europe and the US: Insights from Businesses‘ Self-Presentations”, Journal of International Business Studies, vol. 33, nr. 3, pp. 497–515. 254. Maloni, M. J. și Brown, M. E. (2006), “Corporate social responsibility in the supply chain: an application in the food industry”, Journal of Business Ethics, vol. 68, nr. 1, pp. 35-52. 255. Manderson, A. K. (2006). “Systems Based Framework to Examine the Multi-Contextual Application of the Sustainability Concept Environment”. Development and Sustainability, nr. 8, pp. 85-97. 42

256. Margolis, J. și Walsh, J. (2001), “People and profits?: the search for a link between a company’s social and financial performance”, Lawrence Erlbaum. 257. Margolis, J. D. și Walsh, J. P. (2003). “Misery Loves Companies: Rethinking Social Initiatives by Business”. Administrative Science Quarterly, vol. 268, nr. 48, pp. 268–305. 258. Margolis, J. D., Elfenbein, H. A., și Walsh, J. P. (2007). “The Relationship between Social and Financial Performance: A Research Perspective”. Paper presented at the Ivey Knowledge Forum on Valuing Business Sustainability, London, Ontario, Canada. 259. Marín, L., Rubio, A. și Antonio, A. (2009). “The influence of corporate social responsibility on Competitive success- An empirical study in SMEs”. Proceedings of the IFSAM VIIIth World Congress, vizualizat la 10 Jan 2014, www.ctwcongress.de/ifsam/download/track_20/ pap00311_001.pdf 260. Marsden, C. și Andriof, J. (1998). “Towards an Understanding of Corporate Citizenship and How to Influence It”. Citizenship Studies, vol. 2, nr. 2, pp. 329-352. 261. Martinuzzi, A., Krumay, B. și Pisano, U. (2012), “Focus RSC: The New Communication of the EU Commission on RSC and National RSC Strategies and Action Plans”, ESDN Quarterly Report 23 – December 2011, disponibil la http://www.sd-network.eu/quarterly%20reports/report%20files/pdf/2011-DecemberThe_New_Communication_of_the_EU_Commission_on_CSR_and_National_CSR_strategies .pdf 262. Mason, E. S. (1960). “The Corporation in Modern Society”. Harvard University Press, Cambridge, MA. 263. Matten, D., Crane, A. și Chapple, W. (2003), “Behind the mask: Revealing the true face of corporate citizenship”, Journal of Business Ethics, vol. 45, nr. 1, pp. 109–120. 264. Matten, D. și Moon, J. (2004), “Corporate Social Responsibility Education in Europe”, Journal of Business Ethics, vol. 54, nr. 4, pp. 323–337. 265. Matten, D. și Moon, J. (2008), “Implicit and explicit CSR: a conceptual framework for a comparative understanding of corporate social responsibility”, The Academy of Management Review (AMR), vol. 33, nr. 2, pp. 404–424. 266. Matten, D. și Crane, A. (2005), “Corporate citizenship: Toward an extended theoretical conceptualization”, Academy of management review, vol. 30, nr. 1, pp. 166–179. 267. Mazurkiewicz, P. (2004), “Corporate environmental responsibility: Is a common CSR framework possible”, World Bank.

43

268. McClure, B. (2010). Vizualizat la 10 2014 Julie on http://www.investopedia.com/ articles/fundamental/03/100103.asp#axzz2HsGE7nKh 269. McGuire, J. W. (1963), Business and society, McGraw-Hill Companies. 270. McGuire, J., Schneeweis, T. și Branch, B. (1986), “A Comparison of Alternative Measures of Corporate Performance”, Unpublished manuscript, University of Massachusetts, Amherst. 271. McGuire, J., Sundgren, A. și Schneeweis, T. (1988), “Corporate social responsibility and firm financial performance”, Academy of Management Journal, vol. 31, nr. 4, pp. 854–872. 272. McIntosh, M., Leipziger, D., Jones, K. și Coleman, G. (1998). “Corporate Citizenship: Successful Strategies for Responsible Companies”, Pitman Publishing, London. 273. McWilliams, A., Siegel, D. S. și Wright, P. M. (2006). “Corporate Social Responsibility: Strategic Implications”. Journal of Management Studies, vol. 43, nr.1, pp. 1-18. 274. McWilliams, A. și Siegel, D. (2000), “Corporate social responsibility and financial performance: correlation or misspecification?”, Strategic Management Journal, vol. 21, nr. 5, p. 603. 275. McWilliams, A. și Siegel, D. (2001), “Corporate social responsibility: A theory of the firm perspective”, Academy of management review, vol. 26, nr. 1, pp. 117–127. 276. McWilliams, A., Siegel, D. și Teoh, S. H. (1999), “Issues in the use of the event study methodology: a critical analysis of corporate social responsibility studies”, Organizational Research Methods, vol. 2, nr. 4, pp. 340–365. 277. Mehta, V. S. (2004). “CSR redefined for development”. Times News Network, vizualizat la 25 Decembrie 2013, http://economictimes.indiatimes.com/articleshow/580801.cms 278. Melé, D. (2008), “Corporate social responsibility theories”, The oxford hand book of Corporate social responsibility Oxford university press, Oxford, New York. 279. Melo, T. și Galan, J. I. (2011). “Effects of corporate social responsibility on brand value”. Journal of Brand Management, vol. 18, pp. 423–437. 280. Melo T. Ve Galan J., (2009), “Effects of Corporate Social Responsibility on Brand Value”, 13th Annual Conference on Corporate Reputation, Identity, and Competitiveness, Amsterdam, 28-31 Mai 2009. 281. Miles, M. P. și Covin, J. G. (2000). “Environmental Marketing: A Source of Reputational, Competitive, and Financial Advantage”. Journal of Business Ethics, vol. 23, pp. 299–311.

44

282. Miller, F. și Ahrens, J. (1993), “The social responsibility of corporations”, Business Ethics: A Philosophical Reader, Prentice-Hall, Upper Saddle River, NJ, pp. 187–204. 283. Mishra, S. și Suar, D. (2010), “Does Corporate Social Responsibility Influence Firm Performance of Indian Companies?”, Journal of Business Ethics, vol. 95, pp.571–601. 284. Mittal R. K., Sinha, N. și Singh, A. (2008). “Current Research Development – An Analysis of Linkage between Economic Value Added and Corporate Social Responsibility”. Management Decision, vol. 46, nr. 9, pp. 1437-1443. 285. Moir, L. (2001), “What do we mean by corporate social responsibility?”, Corporate Governance, vol. 1, nr. 2, pp. 16–22. 286. Montiel, I. (2008), “Corporate social responsibility and corporate sustainability separate pasts, common futures”, Organization și Environment, vol. 21, nr. 3, pp. 245-269. 287. Montgomery David B. si Ramus, Catherine A. (2003), “Corporate Social Responsibility Reputation Effects on MBA Job Choice”, Stanford GSB Working Paper No. 1805, disponibil la http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=412124 288. Moon, M. (2002), “The Evolution of E Government among Municipalities: Rhetoric or Reality?”, Public administration review, vol. 62, nr. 4, pp. 424–433. 289. Moon, J. J. (2007). In Good Companies? A Critical Evaluation of the Corporate Social Performance - Corporate Financial Performance Link. 290. Moore, G. (2001), “Corporate social and financial performance: an investigation in the UK supermarket industry”, Journal of Business Ethics, vol. 34, nr. 3, pp. 299–315. 291. Morimoto, R., Ash, J. și Hope, C. (2004). “Corporate Social Responsibility Audit: From Theory to Practice”. In possession of University of Cambridge, Judge Institute of Management, Working Paper no. 14/2004, vizualizat la 29 December 2014, http://ssrn.com/abstract= 670144 292. Moskowitz, M. (1972). “Profiles in Corporate Responsibility: The Ten Worst and the Ten Best”. Business and Society Review, vol.13, pp. 8-42.

293. Mullerat, R. (2013), “Corporate Social Responsibility: A European Perspective”, The Jean Monnet/Robert Schuman Paper Series, Vol. 13 Nr. 6 http://aei.pitt.edu/43368/1/Mullerat_CSR_Europa.pdf

294. Muruganantham, Dr. G. (2010), “Case study on Corporate Social Responsibility of MNC’s in India”. Proceedings of the International Trade and Academic Research Conference (ITARC) London. 45

295. Musah, S. (2008), “Why Organisations Engage in Corporate Social Responsibility”, http://wwwstoikmusah.blogspot.com/2008/04/why-do-organisation-engage-in-corporate.html 296. Nelling, E. și Webb, E. (2009), “Corporate social responsibility and financial performance: the virtuous circleǁ revisited”, Review of Quantitative Finance and Accounting, vol. 32, nr. 2, pp. 197–209. 297. Newell, P. (2005), “Citizenship, accountability and community: the limits of the CSR agenda”, International Affairs, vol. 81, nr. 3, pp. 541–557. 298. Onofrei, M. (2007). Management financiar, Ed. C.H.Beck, Bucureşti. 299. Organizaţiei pentru Cooperarea şi Dezvoltarea Economică (OCDE, 2004), “OECD Principles of Corporate Governance‘, Accessed on 12 Octombrie 2013 www.oecd.org/dataoecd/32/18/31557724.pdf 300. Orlitzky, M., James, G., Schmidt, F. L. și Rynes, S. L. (2003). “Corporate Social and Financial Performance: A Meta-analysis”. Organization Studies, vol. 24, pp. 403– 441. 301. Palmer, K., Oates, W. și Portney, P. (1995), “Tightening environmental standards: the benefits-cost or no-cost paradigm?”, Journal of Economic Perspectives, vol. 9 nr. 4, pp. 119– 132. 302. Park, H. M. (2005), “Linear regression models for panel data using SAS, Stata, LIMDEP, and SPSS”, Indiana University. http://www.indiana.edu/~statmath/stat/all/panel/panel.pdf 303. Parket, R. și Eibert, H. (1975), “Social responsibility: The underlying factors‘, Business Horizons, vol. 18, pp. 5–10. 304. Paul, C. J. M. și Siegel, D. S. (2006). “Corporate Social Responsibility and Economic Performance”. Proceedings of the International Centre for Corporate Social Responsibility Workshop on Corporate Social Responsibility, University of Nottingham. 305. Phillips, R. A. și Reichart, J. (2000), “The environment as a stakeholder? A fairness-based approach”, Journal of Business Ethics, vol. 23, nr. 2, pp. 185–197. 306. Porter, M. E. (1991). “Towards a dynamic theory of strategy:, Strategic Management Journal, vol. 12, pp. 95-118. 307. Porter, M. E. și Kramer, M.R. (2002), “The competitive advantage of corporate philanthropy”, Harvard Business Review, vol. 80, nr. 12, pp. 56–68. 308. Porter, M. E. și Van der Linde, C. (1995), “Toward a new conception of the environmentcompetitiveness relationship”, The Journal of Economic Perspectives, vol. 9, nr. 4, pp. 97– 118. 46

309. Porter, M. E. și Kramer, M. R. (2006). “Strategy & Society: The Link between Competitive Advantage and Corporate Social Responsibility”. Harvard Business Review, vol. 84, nr.12, pp. 56-68. 310. Porter, M. E. (1996). “What is Strategy?”, Harvard Business Review, vol. 74, nr. 6, pp. 61–78. 311. Posnikoff, J. (1997), “Disinvestment from South Africa: They did well by doing good”, Contemporary Economic Policy, vol. 15, nr. 1, pp. 76–86. 312. Post, J. E., Preston, L. E., și Sachs, S. (2002a). “Managing the extended enterprise: The new stakeholder view”. California Management Review, vol. 45, nr. 1, pp. 6- 28. 313. Post, J. E., Preston, L. E., și Sachs, S. (2002b). “Redefining the corporation: stakeholder management and organizational wealth”. Stanford, CA: Stanford University Press. 314. Prayukvong, P. și Olsen, M. (2009), “Research on the CSR Development in Thailand and the role of volunteerism”. The Network of NGO and Business Partnerships for Sustainable Development. http://www.ngobiz.org/picture/File/Final%20%20Report%20on%20CSR%20Development%2 0in%20Thailand%20_Original%20Version_.pdf 315. Preston, L. și O‘Bannon, D. (1997), “The corporate social-financial performance relationship”, Business & Society, vol. 36, nr. 4, p. 419. 316. Prior, D., Surroca, J. și Tribó, J. A. (2007). “Earnings Management and Corporate Social Responsibility”. Business Economics, vizualizat la 29 September 2013, http://earchivo.uc3m.es/bitstream/10016/428/3/wb062306-1.pdf 317. Pryde, R. (1992). “Environmental management in the Soviet Union. New York”, Cambridge University Press. 318. Rahman, M. M. (2008). “Linking CSR and Financial Performance through Branding”. PhD. Thesis, Bangladesh: North South University. 319. Rainey D. (2006), “Sustainable Business Development”, Cambridge University Press, New York. 320. Rathnasiri, H. (2003a), “Corporate Social Responsibility Practices of Sri Lankan Private Sector: An Exploratory Study”, Sri Lanka Journal of MAnageemnt, vol. 8, nr. 3–4, pp. 195– 228. 321. Roberts, P. W. și Dowling, G. R. (2002). “Corporate Reputation and Sustained Superior Financial Performance”. Strategic Management Journal, vol. 23, pp.1077–1093.

47

322. Rodrigues, P., Real, E., Vitorino, F. și Cantista, I. (2011). “The Importance of Corporate Social Responsibility in the Brand Image”, Proceedings of the 10th International Marketing Trends Congress, Paris, January 21-23. 323. Rodríguez, J. P., Beard, T. D., Bennett, Jr., E. M., Cumming, G. S., Cork, S., Agard, J., Dobson, A. P., și Peterson, G. D. (2006). “Trade-offs across space, time, and ecosystem services”, Ecology and Society, vol, 11, nr. 1, p. 28. http://www.ecologyandsociety.org/vol11/iss1/art28/ 324. Rosário, J. și Custodio, C. (2007). “Corporate Brand and Firm Value”, vizualizat la Februarie 2015, http://ssrn.com/abstract=987581

3

325. RSC Europe (2003) http://www.csreurope.org/ 326. Ruf, B. M, Muralidhar, K, Brown, RM, Janney, J. J. și Paul, K. (2001), “An empirical investigation of the relationship between change in corporate social performance and financial performance: A stakeholder theory perspective”, Journal of business ethics, vol. 32, nr. 2, pp. 143–156. 327. Russo, M. V. și Fouts, P. A. (1997), “A resource-based perspective on corporate environmental performance and profitability”, The Academy of Management Journal, vol. 40, nr. 3, pp. 534–559. 328. Ruxanda G. (2001), Analiza datelor, Academai de Studii Economice, Bucuresti. 329. Saiia, D. H., Carroll, A. B. și Buchholtz, A. K. (2003). “Philanthropy as Strategy: When Corporate Charity ‘Begins at Home”. Business & Society, vol. 42, p. 169. 330. Saleh, M, Zulkifli, N. și Muhamad, R. (2008), “An empirical examination of the relationship between corporate social responsibility disclosure and financial performance in an emerging market‘, International Journal of Productivity and Performance Management, vol. 59, nr. 3, pp. 229-254. 331. Salzmann, O., Aileen, I. și Ulrich, S. (2005). “The Business Case for Corporate Sustainability: Literature Review and Research Options”. European Management Journal, vol. 23, nr. 1, pp. 27-36. 332. Schnietz, K. E. și Epstein, M. J. (2005). “Exploring the financial value of a reputation for corporate social responsibility during a crisis”. Corporate Reputation Review, vol. 7, nr. 4, pp. 327- 345. 333. Scholtens, B. (2008), “A note on the interaction between corporate social responsibility and financial performance”, Ecological Economics, vol. 68, nr. 1–2, pp. 46–55.

48

334. Selvi, Y., Wagner, E. și Türel, A. (2010). “Corporate social responsibility in the time of financial crisis: evidence from turkey”, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, vol. 1, nr. 12, p. 28. 335. Sen, S. K. (2006). “Societal, environmental and stakeholder drivers of Competitive advantage in international firms”. Ph.D. Dissertation, Asian Institute of Technology, School of Management, International Business, Thailand. 336. Sethi, S. (1972), “The Corporation and the Church: Institutional Conflict and Social Responsibility”, California Management Review, vol. 15, pp. 63–74. 337. Sethi, S. P. (1975). “Dimensions of Corporate Social Performance: An Analytical Framework”, California Management Review, vol. 17, nr. 3, pp. 58-64. 338. Sharfman, M. (1996), “The construct validity of the Kinder, Lydenberg și Domini social performance ratings data”, Journal of Business Ethics, vol. 15, nr. 3, pp. 287–296. 339. Shrivastava, P. (1995), “Industrial/environmental crises and corporate social responsibility”, Journal of Socio-economics, vol. 24, nr. 1, pp. 211- 227. 340. Siegel, D. S. și Donald F. Vitaliano (2006), “An Empirical Analysis of the Strategic Use of Corporate Social Responsibility”, Working Paper, Rensselaer Polytechnic Institute, http://www.sristudies.org/Siegel+and+Vitaliano+%282006%29 341. Silberhorn, D. și Warren, R. C. (2007), “Defining corporate social responsibility: A view from big companies in Germany and the UK”, European business review, vol. 19, nr. 5, pp. 352–72. 342. Simionescu, L. și Dumitrescu D. (2014), “Corporate social responsibility and financial crisis”, Monetary, Banking and Financial Issues in Central Eastern EU Members Countries: How can Central and Eastern EU Members overcome the current economic crisis? Vol. 2, pp. 281-289.343. Simionescu, L. N. si Gherghina, S. C. (2015), “Corporate Social Responsibility and corporate performance: empirical evidence from a panel of the Bucharest Stock Exchange listed companies”, Management &Marketing, Challenges for the Knowledge Society, vol. 9 nr. 4, pp. 439-458, ISSN 1842-0206. 344. Simpson, W. G. și Kohers, T. (2002). The Link between Corporate Social and Financial Performance: Evidence from the Banking Industry. Journal of Business Ethics, 35, 97–109. 345. Sloan, Pamela (2007). Competitive Strategy and Social Responsibility: A Process Perspective, Les cahiers de recherche du GéPS, proceedings of the INSEAD Business in Society Workshop, Fontainebleau, France, 1(2).

49

346. Smart J. J. C. și Williams B. (1973), “Utilitarianism For and Against”, http://www.cambridge.org/br/academic/subjects/philosophy/politicalphilosophy/utilitarianism-and-against 347. Smith, A. (1796), “An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations”, London, UK: W. Strahan and T. Cadell. 348. Smith, K. T., Smith, M. și Wang, K. (2010). “Does Brand Management of Corporate Reputation Translate into Higher Market Value?”, Journal of Strategic Marketing, vol. 18, nr. 3, pp. 201-221. 349. Smith, V. și Langford, P. (2009), “Evaluating the impact of corporate social responsibility programs on consumers”, Journal of Management & Organization, vol. 15, nr. 1, pp. 97–109. 350. Smith, G. și Stodghill, R. (1994), “Are good causes good marketing?”, Business Week, vol. 21, p. 64 351. Smith, N. C. (2003), “Corporate Social Responsibility: Not Whether, But How”, Center for Marketing Working Paper. 352. Snider, J., Hill, R. P. și Martin, D. (2003). “Corporate Social Responsibility in the 21st Century: A View from the World’s Most Successful Firms”. Journal of Business Ethics, vol. 48, pp.175–187. 353. Solomon, R. C. și Hanson, K. R. (1985), It’s good business, Athenaeum. 354. Spicer, B. H. (1978), “Investors, corporate social performance and information disclosure: An empirical study”, The Accounting Review, vol. 53, nr. 1, pp. 94–111. 355. Srivastava, H. și Venkatswaran, S. (2000). “The Business of Social Responsibility- the why, what and how of corporate social responsibility in India”. Books for Change, Bangalore, India. 356. Stancu, I., Brașoveanu Obreja, L. și Stancu, A. T. (2015). Finanțe corporative. Volumul I. Analiza și planificarea financiară. ISBN 978-973-709-753-8, Ed. Economică, București, România. 357. Stanwick, P. A. și Stanwick, S. D. (1998), “The relationship between corporate social performance, and organizational size, financial performance, and environmental performance: An empirical examination”, Journal of business ethics, vol. 17, nr. 2, pp. 195–204. 358. Stinikov, C. (2015), “Corporate Social Responsibility in Europe United in Sustainable Diversity”, pp. 385-395, http://www.springer.com/us/book/9783319135656 359. Strand, R. (1983). “A System Paradigm of Organisational Adaptations to the Social Environment”, Academy of Management Review, vol. 8, nr. 1, pp. 90-96. 50

360. Sturdivant, F. D. și Ginter, J. L. (1977). “Corporate Social Responsiveness: Management Attitudes and Economic Performance”. California Management Review, vol. 19, nr. 3, pp. 3039. 361. Subroto, P. (2002), “A correlational study of corporate social responsibility and financial performance: An empirical survey toward ethical business practices in Indonesia”, UMI Dissertation Services, Capella. 362. Surroca, J. și Tribó, J. (2008). “Managerial Entrenchment and Corporate Social Performance”. Journal of Business Finance and Accounting, vol. 35, nr. 5, pp. 748-789. 363. Swanson, D. L. (1999), “Toward an integrative theory of business and society: A research strategy for corporate social performance”, The Academy of Management Review, vol. 24, nr. 3, pp. 506–521. 364. Swanson, D. L. (1995). “Addressing a Theoretical Problem by Reorienting the Corporate Social Performance Model”. Academy of Management Review, vol. 20, nr. 1, pp. 43-64. 365. Teoh, S. H., Welch, I. și Wazzan, C. P. (1999), “The effect of socially activist investment policies on the financial markets: Evidence from the South African boycott”, Journal of Business, pp. 35–89. 366. Trebucq S and D’Arcimoles, Charles-Henri (2002), “The Corporate Social PerformanceFinancial Performance Link: Evidence from France”, University of Bordeaux Department of International Accounting, Working Paper no. 02-01. 367. Trebucq, S. și D'Arcimoles, Charles-Henri (2002). “The Corporate Social PerformanceFinancial Performance Link: Evidence from France”, University of Bordeaux Department of International Accounting, Working Paper no. 02-01. 368. Tsang, E. W. K. (1998), “A longitudinal study of corporate social reporting in Singapore: the case of the banking, food and beverages and hotel industries”, Accounting, Auditing & Accountability Journal, vol. 11, nr. 5, pp. 624–635. 369. Tsoutsoura, M. (2004). “Corporate Social Responsibility and Financial Performance”. Center for Responsible Business, Working Paper Series, Paper 7, University of California, Berkeley. 370. Turban, D. B. și Greening, D. W. (1997), “Corporate social performance and organizational attractiveness to prospective employees”, Academy of Management Journal, vol. 40, nr. 3, pp. 658–672. 371. Turker, D. (2009), “Measuring corporate social responsibility: A scale development study”, Journal of Business Ethics, vol. 85, nr. 4, pp. 411–427.

51

372. Tyagi, R. (2012), “Impact of Corporate Social Responsibility on Financial Performance and Competitiveness of Business: A Study of Indian Firms”, Ph.D Thesis, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2251580 373. Ţâţu, L., Şerbănescu C., Nica, A. și Ştefan D. (2007) Fiscalitate de la lege la practică, Ed. C.H. Beck, Bucureşti. 374. Ullman, A. (1985), “A Data in Search of a Theory: A Critical Examination of the Relationship Among Social Performance, Social Disclosure, and Economic Performance”, Academy of Management Review, vol. 10, nr. 3, pp. 540–577. 375. UNDP (2007),”Beyond Scarcity: Power, Powerty and the Global Water Crisis‘, Brussels: United Nations Development Programe. 376. UNDP 2006b (ed.), “Global partnership for development”, Annual Report, United Nation Development Programme, New York. 377. United Nations, (2006), Millennium Development Goals http://www.un.org/zh/millenniumgoals/pdf/MDGReport2006.pdf

Report

Brussels.

378. Valentine, S. și Fleischman, G. (2008), “Professional ethical standards, corporate social responsibility, and the perceived role of ethics and social responsibility”, Journal of Business Ethics, vol. 82, nr. 3, pp. 657 – 666. 379. Vance, S. C. (1975), “Are socially responsible corporations good investment risks”, Management Review, vol. 64, nr. 8, pp. 19–24. 380. Van de Velde, E. Vermeir, W. şi Corten, F. (2005), “Corporate social responsibility and financial performance”, Corporate Governance: The international journal of business in society, vol. 5, nr. 3 , pp. 129-138. 381. Vermeir, W., Van de Velde, E și Corten, F. (2005), “Sustainable and responsible performance”, The Journal of Investing, vol. 14, nr.3, pp. 94–101. 382. Visser, W. (2006), “Revisiting Carroll‘s CSR pyramid‘, Corporate citizenship in developing countries: new partnership perspectives, p. 29 383. Visser, W. (2008), “Corporate social responsibility in developing countries”, The Oxford Handbook of Corporate Social Responsibility (Oxford University Press, Oxford), p. 473. 384. Vogel, D. J. (2005), “Is there a market for virtue? The business case for corporate social responsibility”, California Management Review, vol. 47, nr. 4. 385. Volunteering AustraliaInc. (2007), “Employee volunteering responsibility: job seeker perspectives”, Research Bulletin. 52

and

corporate

social

386. Waddock, S. A. și Graves, S. B. (1994). “The Corporate Social Performance-Financial Performance Link”, Proceedings of the annual meeting of the Academy of Management, Dallas, TX. 387. Waddock, S. (2004). “Parallel Universes: Companies, Academics, and the Progress of Corporate Citizenship”. Business and Society Review, vol. 109, nr. 1, pp. 5–42 388. Waddock, S. (2008), “The development of corporate responsibility/corporate citizenship”, Organization Management Journal, vol. 5, nr. 1, pp. 29–39. 389. Waddock, S. Graves, S. și Gorski, R. (1998), “Social and Traditional Investment: Stakeholder and Performance Characteristics”, The Investment Research Guide to Socially Responsible Investing. 390. Waddock, S. A. și Graves, S. B. (1997), “The corporate social performance-financial performance link”, Strategic Management Journal, vol. 18, nr. 4, pp. 303–319. 391. Walley, N. și Whitehead, B. (1994), “It‘s not easy being green”, Harvard Business Review, vol. 72, nr. 46–52. 392. Wang, J. și Dewhirst, H. D. (1992), “Boards of directors and stakeholder orientation”, Journal of Business Ethics, vol. 11, nr. 2, pp. 115–123. 393. Wankeun, O. și Seungho, P. (2015),“The Relationship Between Corporate Social Responsibility and Corporate Financial Performance in Korea”, Emerging Markets Finance and Trade , Vol. 51, nr. 3. 394. Wartick, S. și Cochran, P. (1985), “The evolution of the corporate social performance model”, Academy of management review, vol. 10, nr. 4, pp. 758–769. 395. World Business Council for Sustainable Development-WBCSD (1999), “Corporate Social Responsibility: Meeting changing expectations”, World Business Council for Sustainable Development: Geneva, accesat la 12 Septembrie 2014, http://www.wbcsd.org/DocRoot/hbdf19Txhmk3kDxBQDWW/CSRmeeting.pdf 396. World Business Council for Sustainable Development-WBCSD (2000), “Corporate Social Responsibility: Making Good Business Sense”, World Business Council for Sustainable Development: Geneva, accesat la 12 Septembrie 2014, http://www.wbcsd.org/pages/edocument/edocumentdetails.aspx?id=83&nosearchcontextkey=t rue 397. Weiss, J. W. (2008), “Business ethics: a stakeholder and issues management approach”, South-Western Pub.

53

398. Welford, R. (2004), “Corporate social responsibility in Europe and Asia: critical elements and best practice”, Journal of corporate citizenship, vol. 13, nr. 1, pp. 31–47. 399. Welford, R. (2005), “Corporate Social Responsibility in Europe, North America and Asia”, Journal of Corporate Citizenship, vol. 17, nr. 1, pp. 33–52. 400. Welford, R. și Frost, S. (2006). “Corporate social responsibility in Asian supply chains”. Corporate Social Responsibility and Environmental Management, vol. 13, nr. 3, pp. 166–176. 401. Werhane, P. H. și Freeman, R. E. (1999), “Business ethics: the state of the art”, International Journal of Management Reviews, vol. 1, nr. 1, pp. 1–16. 402. Wharton, Jr. și Clifton, R. (2002). “Responsibility in a Common World”. Speech delivered by President of Michigan State University, on April 4, 2002 at the Fourth International Paolucci Symposium. 403. Wheelen, T. L. și Hunger, D. J. (2002), “Strategic Management and Business Policy”, Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall. 404. Wheeler, D. și Sillanpaa, M. (1997), “ The Stakeholder Corporation”, London: Pitman. 405. Whitley, R. (1999), “Divergent capitalisms: The social structuring and change of business systems”, Oxford University Press, USA. 406. Williams, S. M. și Ho Wern Pei, C. A. (1999), “Corporate social disclosure by listed companies on their web sites: an international comparison”, The International Journal of Accounting, vol. 34, nr. 3, pp. 389–419. 407. Williams, R. J. și Barrett, J. D. (2000). “Corporate Philanthropy, Criminal Activity, and Firm Reputation: Is There a Link?”, Journal of Business Ethics, vol. 26, pp. 341–350. 408. Windsor, D. (2001), “The future of corporate social responsibility”, International Journal of Organizational Analysis, vol. 9, nr. 3, pp. 225–256. 409. Wokutch, R. și McKinney, E. (1991), “Behavioral and perceptual measures of corporate social performance”, Research in corporate social performance and policy, vol. 12, pp. 309–30. 410. Wolfe, R.A. și Putler, D.S. (2002), “How tight are the ties that bind stakeholder groups?”, Organization Science, Vol. 13 No. 1, pp. 64-80. 411. Wolfe, R. (1991), “The use of content analysis to assess corporate social responsibility”, Research in corporate social performance and policy, vol. 12, pp. 281–307. 412. Wood, D și Logsdon, J 2002, ‗Business citizenship: from individuals to organizations‘, Business Ethics Quarterly, vol. 12, no. 3, pp. 59–94 54

413. Wood, D. (1991), “Corporate social performance revisited”, Academy of management Review, vol. 16, nr. 4, pp. 691–718. 414. Wood, D. J. și Jones, R. E. (1995), “Stakeholder mismatching: A theoretical problem in empirical research on corporate social performance‘, International Journal of Organizational Analysis, vol. 3, pp. 229–267. 415. Wood, D. J. (2010), “Measuring corporate social performance: a review‘, International Journal of Management Reviews vol.12, nr.1, pp. 50-84. 416. Wooldridge, J. M. (2008), “Introductory Econometrics: A Modern Approach, 4th Edition”, Press, Cambridge, Massachusetts London, England 417. Wooldridge, J. M. (2002). “Econometric Analysis of Cross Section and Panel Data”. MIT Press, Cambridge, Massachusetts London, England. 418. World Commission on Environment and Development, W (ed.) (1987, Our Common Future, Oxford University Press, Oxford. 419. World Bank (2005), “Investment Climate Survey”, accesat la 10 Decembrie 2015 http://siteresources.worldbank.org/INTWDR2005/Resources/complete_report.pdf 420. WORLD BANK (2006) DevComm CSR Program, disponibil la http://web.worldbank.org/wbsite/%20external/topics/extdevcommeng/extdevcomsusdevt/0,,co ntentmdk:20243787~menupk:509009~pagepk:64146915~%20pipk:64146896~thesitepk:4239 01,00.html 421. WRI (ed.) (2005), “The wealth of the poor: Managing ecosystems to fight poverty”, World Resources, 2005, World Resources Institute; UNDP, UNEP, World Bank, Washington:D.C. 422. Wright, P. și Ferris, S. (1997), “Agency conflict and corporate strategy: The effect of divestment on corporate value”, Strategic Management Journal, vol. 18, nr. 1, pp. 77–83. 423. Yoshikawa, T. și Phan, P. H. (2003), “The performance implications of ownership-driven governance reform”, European Management Journal, vol. 21, nr. 6, pp. 698–706. 424. Zaharia, C., Tudorescu, N., and Aharia, I. (2010). How bad governance practices inflicted systemic risks on the global economy. Economics, Management and Financial Markets, vol. 5, nr 1. 425. Zsolnai, Laszlo (2006). “Competitiveness and Corporate Social Responsibility”, proceedings of the Marie Curie Conference CORE on ‘Corporate Social Responsibility Papers: The potential to contribute to the implementation and integration of EU strategies (CORE)’, Fondazione Eni Enrico Mattei (FEEM). 55

Reglementări legislative naţionale şi internaţionale Aderarea României la Uniunea Europeană: Capitolele de http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_20.pdf

negociere,

2007,

nr.

20,

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, http://apmbuc.anpm.ro/ Alte reglementări privind mediul înconjurător, http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/10/2012-10-05-Strategia_NR-SC.pdf http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/06/2012-0605_Institutii_internationale_protectia_mediului.pdf / http://apmms.anpm.ro/ro/raport-de-mediu Cadrul legislativ privind proteția mediului introdus în anul http://smcse.incdt.ro/uploads_ro/37864/LEGEA_PROTECTIEI_MEDIULUI_Nr.pdf

1995,

Comisia Europeană (2015), http://ec.europa.eu/growth/industry/corporate-social- responsibility/index_en.htm ISO 18001 (OHSAS 18001), http://www.srac.ro/ro/sanatate-si-securitate-ocupationala-ohsas-18001 ISO 22000, http://www.ifsqn.com/pdf/IFSQN%20ISO%2022000%20Food%20Safety%20Management%20Syst em%20Product%20Information.pdf ISO 26000, http://www.iso.org/iso/socialresponsibility.pdf ISO 9001, http://www.iso.org/iso/news.htm?refid=Ref2002 ISO 9100, http://www.lrqa.ro/standarde-si-scheme/iso9001/?gclid=CLDiweDUos0CFRS6Gwod6K0CNA ISO14001, http://www.mdrl.ro/euroimm/index.php?id2=0103#1 Legea Codului Fiscal Nr. 571/ 2003 (cu modificările şi completările ulterioare), http://contabilul.manager.ro/a/17563/noul-codul-fiscal-2016-legea-2272015-actualizata.html Legea Codului Muncii Nr. 53 /2003 (cu modificările şi completările ulterioare), http://www.codulmuncii.ro/titlul_1_1.html http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L53R-2003.pdf http://www.expertaktiv.ro/wp-content/uploads/2015/10/29-oct-01-nov-2015-CODUL-MUNCII1.pdf 56

Legea Concurenței Nr. 21/1996, http://legestart.ro/legea-concurentei-nr-21r21996/ Legea Nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id10124/lege_nr11_1991_actualizata.pdf Legea nr. 219/2015 privind economia socială, http://lege5.ro/Gratuit/g4ztombzgq/legea-nr-2192015-privind-economia-sociala Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceastã convenţie, http://www.hotararicedo.ro/files/files/Lege%20pentru%20ratificarea%20Conventiei.pdf Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, http://www.onrc.ro/documente/legislatie/LEGE_Nr_31.pdf Legea Nr. 319 /2006 privind securitatea și sănătatea în muncă (cu modificările şi completările ulterioare), http://www.preventive.ro/legislatiepdf/Legea_nr_319_din_2006_privind_securitatea_si_sanatatea_in_munca.pdf Legea nr. 503/2002 privind Parchetului Naţional Anticoruptie, http://lege5.ro/Gratuit/gm4tcnbu/legea-nr-503-2002-pentru-aprobarea-ordonantei-de-urgenta-aguvernului-nr-43-2002-privind-parchetul-national-anticoruptie Legea Protecției Mediului Nr. 137/1995, http://smcse.incdt.ro/uploads_ro/37864/LEGEA_PROTECTIEI_MEDIULUI_Nr.pdf Legea nr. 32/1994, lege sponsorizării, modificată și actualizată, http://codfiscal.net/40542/legea321994-privind-sponsorizarea-actualizata Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Minister/Prezentare/RAPORT_MMFES_20 07.pdf Ordonanța de Guvern 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, http://lege5.ro/Gratuit/gi3tsnrt/ordonanta-nr-26-2000-cu-privire-la-asociatii-si-fundatii Regulamentul 401/2009/CE al Agenţia Europeană de Mediu (AEM), http://europa.eu/pol/env/index_ro.htm http://europa.eu/about-eu/agencies/regulatory_agencies_bodies/policy_agencies/eea/index_ro.htm Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului (EIONET), file:///C:/Users/Lily/Downloads/RO_Eionet_connects.pdf 57

SA 8000, http://www.srac.ro/ro/responsabilitate-sociala-sa8000 Standarde europene, http://www.mdrl.ro/euroimm/index.php?id2=0103 Banca Mondială, http://data.worldbank.org/about/country-and-lending-groups

58